Drama lui Mihai Turda! Un accident grav la picior i-a schimbat total destinul cunoscutului cântăreț
Mihai Turda a vorbit pentru prima oară de copilăria lui! Cunoscutul cântăreț de muzică populară făcut câteva dezvăluiri interesante despre acea perioadă, dar și despre cum i s-a schimbat destinul la varsta de 16 ani.
Mihai Turda a crescut cu folclorul în casă! Deşi viaţa l-a dus, împreună cu familia, pe meleaguri străine, şi-a luat cultura tradiţională cu el, ca merinde pentru suflet. Nu a stat nici o clipă departe de spiritualitatea care se oglindeşte în sufletul ţăranului precum nemurirea în apele repezi ale Someşului. În Italia, a urmat de mic lecţii de muzică. Insa pana a ajunge unde este astazi, artistul a trecut prin etapele adolescentei care i-au dat de furca, atat lui, dar mai ales parintiilor. Mihai a dezvaluit ca a avut mai multe conflicte cu parintii lui si chiar ajunsese sa creada ca-si „uraste” tatal, insa totul era doar in capul artistului. Acum, au o relatie foarte buna si este sustinut in cariera de familia lui din toate punctele de vedere.
„Ne-a fost greu!”
„Copilaria, complicata perioadă! Acum râd de acele timpuri și mă bucur că am trecut cu bine! După o copilărie frumoasă alături de fratele meu și având șansa să avem părinți care să ne iubească, când nu aveam nici un gând. Destinul a făcut ca în 2002 să plecăm în Italia, țara în care am trăit timp de 12 ani. Ne-a fost greu, eram mici și străini doar că părinții nostrii erau mereu cu noi și nu ne lăsau să simțim asta. Le mulțumesc din suflet … când mă gândesc la câți copii au rămas în România iar ai lor au plecat la muncă în străinătate, copii care s-au îmbolnăvit de dragul și dorul lor… sau mai rău, au murit chiar! Noi eram copii răsfățați şi am crescut frumos și educati. În vacanțe veneam în România, într-un an chiar tata, m-a îndemnat să cânt. Tot el mi-a luat şi primul costum popular și primul păun. Eram… ca un păun: frumos și plin de viață! La sfârșitul lui august părinții ne duceau din nou în străinătate pentru ca ei începeau munca iar noi scoala. Ca și familie suntem foarte uniți; suntem ca o nucă: puternică și compusă din patru părți: tata, mama, fratele meu și eu. Dar nu întotdeauna a fost așa. Timpul trecea și nouă ne intrau în minte tot felul de idei revoluționare învățate de pe la alții mai rebeli și mai gălăgioși, pe care noi îi admiram pentru că ni se părea că nimic nu le stă în cale! Și așa a început un conflict între generații, adică între mine și ai mei! Tata m-ar cam fi „certat” însă nu-și punea mintea cu mine, amintindu-și că si el a fost așa cândva! Mama era mereu atenta și mă supraveghea din umbra, era destul de dificil să strunești doi „deștepți care le știau ei pe toate și părinții aveau idei învechite”! Dar … nu prea știam noi nimic! Nu eram rebel, poate un pic prea autodefensiv datorită cercului de adolescenți în care eram cumva obligați să ne învârtim, tineri care doreau să aibă banii lor, să nu dea socoteală pentru ceea ce fac. Și eu am încercat o dată. Am mers la mama și i-am zis că vreau să renunț la școală! Eram în clasa a X-a! Ai mei m-au întrebat de ce iar eu le-am raspuns că vreau să am banii mei, reacția lor a fost SHOCK!!!
Cred că le-a picat cerul în cap dar… te pui cu adolescenții! Tata are o vorbă: „Bătălia dintre adolescenți și părinți nu o câștigă niciodată părinții”! În înțelepciunea ei însă mama mi-a zis: „Ok, cu o conditie, eu îți dau de lucru însă tu mergi la școală”! Am fost de acord. În acele vremuri, mama avea o firmă de curățenie și mi-a zis că mă duce la muncă în firma după ce vin de la școală. Eu nu vedeam decât bani… adică EURO! Mergem la scoala până la 14 și după …la muncă! Însă ceea ce nu știam eu era că mama vroia să mă „lecuiască„ de muncă, doar nu de-aia își rupeau ei spatele printre străini ca și noi să ajungem să lucrăm din greu ca și ei. A decis mama într-o zi, erau afară 45 de grade la umbra, să mergem la lucru, cum avea firma de curățenie, mi-a dat să smulg iarba… în soare evident! I se rupea sufletul de mila mea dar… Na! Era cam cald dar gândul că vine vinerea şi îmi iau „salariul” parcă mă făcea să nu îmi pierd speranța! A venit și vineri, am luat și salariul. Bărbătos am plecat la cumparaturi că doar aveam banii mei! Nu mi-am luat multe lucruri (Bine că oricum aveam de toate!), am ieșit sâmbăta cu prietenii, mi-am încărcat telefonul și… s-a cam dus „salariul”! Săptămâna următoare la fel, pe lângă asta mergeam la școală şi aveam și câte trei antrenamente pe săptămână, meciuri sâmbătă si duminică, etc… A treia săptămâna, smerit, i-am spus mamei că era mai bine la școală! Au fost și alte situații de genul ăsta dar la fiecare dintre ele părinții mei au știut, nu știu cum, să facă față! Oare pentru că mama este mediator de meserie?! Pe atunci nu era ,dar se pare că și-a descoperit vocația! Am avut prieteni care se temeau de tații lor, efectiv, iar mamele erau prea obosite sau prea „slabe” psihic să aplaneze conflictele. Viața în străinătate te face dur și irascibil iar parintii nu au întotdeauna răbdarea suficientă pentru „fițele” copiilor. Pentru a păstra echilibrul într-o familie de emigranți, cum eram noi, nu trebuiau multe lucruri: fiecare își are rolul lui, tata-protecție dar și disciplină, mama-familie dar și gingășie iar copiii-școală şi respect. Când ceva se schimbă…se simte! Lucrurile o iau razna. Și noi am avut tendința să ne impunem însă lucrurile nu s-au terminat prea bine pentru noi! Când ești adolescent te crezi un semi-zeu, puternic și atotștiutor însă familia are datoria să te aducă cu picioarele pe pământ. Părinții mei au făcut-o, mai ales tata! Acuma râdem. Dacă înainte erau perioade în care nu cred că îl uram, dar nici departe nu eram, lucrurile s-au schimbat. Avem discuții de bărbați: punem la cale afaceri și mă sprijină ori de câte ori am nevoie. Am înțeles că aștepta să-mi treacă şi să devin bărbat. Simt că e tare mândru de mine și de aceea de câte ori am ocazia abia aștept să-l strâng în brațe.”, ne-a declarat Mihai Turda.
Un accident grav la picior i-a schimbat total destinul: Visul meu devenise scrum
Povestea incredibilă a lui Mihai Turda s-a scris după o accidentare gravă… La 16 ani viață lui Mihai Turda a luat o întorsătură neașteptată. Deși fotbalul era până atunci viață lui, tânărul a ales o meserie cu totul diferită. A renunțat la minge cu dezamăgire în suflet pentru … muzică populară și se pare că alegerea a fost una de succes. Tânărul în vârstă de 23 de ani acum, își dorea cu ardoare să devină un fotbalist celebru, chiar a avut și șansa să între la „Școală de Fotbal A.C. MILAN”, o academie sub îndrumare directă a echipei A.C. Milan. Un accident grav la piciorul drept i-a schimbat viața radical. Deși a suferit foarte mult fiindcă nu a reușit să facă o carieră strălucitoare în fotbal, tânărul artist speră să cucerească întreagă Românie cu vocea lui frumoasă. Părinții i-au fost mereu aproape și l-au susținut în carieră muzicală, iar la insistențele lor a început orele de canto în Italia. În octombrie 2014 a început studiile la Academia de Muzică Cluj- Napoca. În 2017 s-a lansat oficial în muzică populară cu piesă „Așa-mi place să trăiesc”.
„Am visat de mic sa ajung un campion al fotbalului, sa ajung pe cele mai mari stadioane cu zeci de mii de suporteri care sa-mi strige numele. Imi doream sa ajung si sa cunosc cele mai importante vedete din Romania, sa ma opreasca lumea sa faca poze cu mine, etc… Ei bine, daca visezi ajungi departe, am inceput cu fotbalul de performanta de la varsta de 8 ani, am avut dezavantajul sau poate avantajul sa fiu cel mai mic jucator din toate echipele la care am jucat. Cel mai impotrant moment a fost cand am ajuns la „Scoala de Fotbal A.C. MILAN”, o academie sub indrumare directa a echipei A.C. Milan. Fiind un jucator bun am fost luat in vizor de specialistii acesteia. Am fost inzestrat de la Dumnezeu, si pentru asta mereu ii multumesc, cu darul de a le canta oamenilor, de a le transmite emotiile mele prin cantec. Eram intre ‘ciocan si nicovala’ aveam doua variante, sa devin un fotbalist de performanta sau sa muncesc sa devin un Artist. Dar sa fim seriosi, cine se gandea atunci la varianta de „Artist” cand eu aveam nebunia fotbalului. Intr-o zi, Duminica 23-10-2011, ma pregatesc sa merg la meci, ca de fiecare data aceeasi alimentatie inainte de meci pentru un randament bun. Ajung la teren, inainte de meci, vine un tip (Giancarlo) la mine si imi zice: „Turda, Miercuri avem un antrenament mai special te duci si dai proba la echipa Juniorilor A.C. Milan”, practic era sansa vietii mele in cariera mea de fotbalist. Mama nu mai stiam cum sa imi exteriorizez bucuria, si cum mai bine dacat in meciul care urma?!?!?! Nesansa a fost ca in acel meci mi-am rupt genunchiul drept. Practic visul meu de fotbalist dupa aceasta accidentare devenise scrum, era clar ca nu mai puteam juca la acelasi nivel. Stiu, poate este gresit sa spun ca acea intamplare a fost noroc, dar era clar ca una din variantele de cariera disparuse. Imi era greu sa ii vad pe ceilalti jucand fotbal, dar trecusem si peste acea greutate”, a mărturisit Mihai Turda.
Tânărul interpret are deja un album lansat, „Pe urmele bunicului”, videoclipuri care sunt prezente la televiziuni şi pe reţelele de socializare, fiind în acelaşi timp solicitat la petrecerile din tara si strainatate. A facut parte din Grupul „Icoane” coordonat de universitarul Ioan Bocşa, timp de 4 ani.