Felicia Filip, invitata lui Adrian Artene în cadrul podcastului „ALTCEVA”, a povestit fragmente din a sa copilărie. Cum s-a născut dintre-o dramă, dar și cum i-a octrotit Dumnezeu destinul, aflați în rândurile de mai jos. De asemenea, pentru a vizualiza discuția integrală dintre distinsa soprană și directorul editorial al Grupului Gândul, abonați-vă la canalul de YouTube ”ALTCEVA cu Adrian Artene”.
Având un frate mai mare și surori gemene, Felicia Filip putea fi sarcina la care mama sa ar fi avut dreptul să renunțe din punct de vedere legal. Una dintre copilele gemene, însă, a decedat pe când soprana era în pântecele celei care urma să-i dea viață, iar atunci a fost momentul în care Dumnezeu a decis ca ea să se nască.
Adrian Artene: Cum arăta copilăria dumneavoastră? De altfel, simt că acum, prin fiecare copil pe care-l întâlniți la Opera Comică, vă retrăiți copilăria.
Felicia Filip: În primul rând, vă spun că sunt o ființă iubită de bunul Dumnezeu pentru că de mic copil am avut acest semnal. Am fost sarcina care la momentul respectiv putea să fie sacrificată. Fratele meu, primul născut, sora mea a avut o soră geamănă și în momentul în care aveau vreo șase luni ele, una, chiar cea care trăiește, culmea, s-a îmbolnăvit. Au mers cu amândouă, s-a internat mama, era însărcinată cu mine, și hotărâse că deja poate să renunțe la această sarcină legal. Și au mers la spital, ele au fost separate acolo, cea care era sănătoasă nu a fost foarte bine îngrijită, a plâns, a stat în curent. Ideea este că acel copil sănătos a murit. Și mama s-a întors cu cea care se îmbolnăvise și pentru care s-a internat. Și atunci s-a ivit, iată, Dumnezeu și a zis că locul meu este aici printr-un sacrificiu. Și de aici începe totul. Apoi, pediatrul care a asistat la nașterea mea și care venea în vizită la nou-născut, îmi povestea, sigur, mama, eu sunt născută în martie și deja când aveam două trei, luni eram într-un legănuț la soare și a venit medicul și, imaginați-vă, un om sănătos, un om serios, un om care e medic și vede și cunoaște multe e între viață și moarte tot timpul, mi-a luat mâna de două luni și ceva și mi-a ghicit în palmă și i-a spus mamei că dorește să mă înfieze. Și de atunci sunt lucruri care demonstrează că am fost octrotită de când m-am născut și mi-a fost, într-un fel, octrotit drumul meu și destinul.
Cine deţine informaţii despre acest subiect este rugat să ne scrie la [email protected], să ne sune la 0741 CANCAN (226.226) sau să ne scrie direct pe WhatsApp.