Podcastul Fain & Simplu, realizat de Mihai Morar (41 de ani), a avut parte de o ediție specială, în cadrul Ateneului Român. Prof. Dr. Alexandru-Vladimir Ciurea (82 de ani) și Prof. Dr. Dumitru Constantin Dulcan (83 de ani) au fost cei doi invitații ai omului de radio, care au povestit lucruri interesante legate de natura umană, dar și de știință.
Unul dintre cele mai interesante subiecte dezbătute în cadrul podcastului filmat în incinta Ateneului Român a fost despre sufletul prezent în interiorul nostru.
La un moment dat, în timpul interviului, Mihai Morar l-a întrebat pe Medicul Constantin Dulcan: ”Ce dovezi avem pentru existența sufletului, în afara faptului că vezi un copil mic și dacă nu te enervează și îl înjuri, îi spui: `Oh, suflețelule`?”
Prof. Dr. Dumitru Constantin Dulcan: ”Oh, sunt dovezi! Mai întâi, definiția materialistă. Înseamnă suma tuturor reacțiilor chimice, biochimice, electrice din organismul nostru, se cheamă suflet.
Eu spun următorul lucru: Ceea ce numim suflet este un corp subtil, care a fost fotografiat în curent de înaltă frecvență, metode și românești și în alte zone ale lumii.
Experiența morții clinice este o probă concretă că noi stabilim criteriul morții clinice după niște reguli internaționale, nu s-ar putea face transplanturi, nu poți să omori un om ca să salvezi viața altuia, ci pur și simplu, trebuie să stabilim riguros când o persoană după un accident nu mai are șanse de a supraviețui, să putem să recoltăm inima sau alte organe, rinichii sau ficatul, care în clipa de fașă se pot transplanta.
Deci, după aceste criterii, un om care intră în moarte clinică, creierul lui este exclus. Este ca un aparat scos din priză. Ei bine, moartea clinică înseamnă traversarea tuturor etapelor morții, dar cu capacitatea, posibilitatea de resuscitare. Acești oameni își pierd cunoștința, se dedublează, se văd de deasupra corpului, văd rudele lor și medicii care se agită să îi resusciteze, încearcă, de pildă, să îi mângâie mama, să îi consoleze, dar mâna lor trece prin cealaltă.
Ceea ce numim suflet, acest corp pe care medicina tradițională-orientală îl numește corp subtil, este cel care pleacă împreună cu conștiința.
Conștiința nu dispare, este cea care traversează un tunel într-un alt univers, într-o altă dimensiune, fie însoțită de cei care au plecat înainte, de rudele lor, fie de alți îngeri.
Oamenii ăștia se întorc de acolo, în fața unei ființe de lumină. Își văd viața retrospectiv, total, cu binele și răul. Tot răul pe care l-am făcut noi lumii, cuiva, în clipa aceea îl vedem în noi, îl trăim, trăim durerea lui, trăim suferința pe care am provocat-o noi altcuiva. Aceasta se cheamă judecata de pe urmă ca simbol”.
Aceasta a fost doar o parte din dezbaterea făcută pe subiectul ”suflet”. Întreg episodul poate fi urmărit AICI.