Donbas, ținta clară a lui Putin. Bogăția pământului și industrializarea zonei, vizate de liderul de la Kremlin
Legăturile istorice dintre Rusia și Ucraina datează încă din secolul al IX-lea. La începutul lui 2014, după ce protestele în masă din Ucraina au răsturnat un președinte pro-Moscova, Rusia a invadat și a anexat Peninsula Crimeea, teritoriu al Ucrainei, se arată într-un documentar realizat de Gândul.ro.
Separatiștii susținuți de Moscova au preluat, de asemenea, regiunile industriale, Donețk și Lugansk. Acolo, rebelii au pus mâna pe clădiri guvernamentale și au proclamat noile republici populare. Criza a escaladat, iar separatiștii pro-ruși din Donețk și Lugansk au organizat un referendum pentru declararea independenței față de Ucraina. În 2015, Rusia și Ucraina au convenit asupra acordului de pace de la Minsk, un plan intermediat de Franța și Germania, pentru a pune capăt conflictului dintre Kiev și separatiștii susținuți de ruși din regiunea contestată Donbas.
Conform acordului, Ucraina acordă celor două regiuni un statut special și o autonomie semnificativă, în schimbul recâștigării controlului asupra graniței sale cu Rusia. Înțelegerea s-a blocat.
Miza Donețk
Donețk (fostul Stalino) este principalul oraș al bazinului minier Donbas, precum și unul dintre principalele centre metalurgice ale Ucrainei. Are două milioane de locuitori. Suprafața provinciei este de 26.500 km² sau echivalentul a 4,4% din teritoriul Ucrainei. Populația sa conform recensământului din 2004 era de 4,7 milioane, aproximativ 10% din populația ucraineană, fiind cea mai dens populată regiune din țară.
Cauza acestei densități este prezența a numeroase orașe industriale și sate aglomerate în jurul acestora. Din punct de vedere economic regiunea a realizat 12,4% din produsul intern brut al Ucrainei în anul 2008, și situându-se din punct de vedere economic pe locul II după capitala Kiev.
În Donețk se găsesc și minerale diverse. Sunt 850 de depozite, în care se extrag 40 de soiuri de materii prime, adică minereuri, substanțe nemetalice și combustibile. Numărul acestora ajunge la 12% din toată averea naturală a țărilor post-socialiste. Aici se găsesc cele mai dezvoltate depozite de cărbune negru, sare de rocă, fluxuri, dolomiți, argile. Principala bogăție a bazinului Donețk este, fără îndoială, cărbunele. Din totalul cărbunelui extras din regiune, jumătate sunt specii de gaz, iar un sfert este antracit.
Rezerve strategice
Gazele naturale au fost găsite cu mult timp în urmă, în regiune. Bazinul Donețk are un câmp de gaze cu o capacitate de depozit de 1.400 milioane metri cubi . În total sunt dezvoltate 15 depozite potențiale. Conform estimărilor preliminare, stocul lor este de 30 miliarde metri cubi.
Există și rezerve de mercur, cu o importanță deosebităîn industrie. De asemenea, aici se concentrează rezervele mici de minereu de fier. În afară de cărbune și minereuri, există rezerve bogate de sare de rocă, ghips, cretă, calcare pentru construcții, soiuri unice de argilă, sticlă, pietre de nisip, dolomite. Astfel, în regiune, volumul de sare dezvoltat este de peste 25 de miliade de tone. Sarea de rocă însoțește adesea ghips. Acest mineral este minat aici. Gipsul oferă materialele necesare industriei construcțiilor, industriei chimice și medicamentelor.
Denis Pușilin, ales în 2018 într-un scrutin denunțat de Kiev, conduce autoproclamata Republică Populară Donețk. Acesta a fost ales de Moscova pentru ablitatea sa de a urma ordinele oricare ar fi consecințele. Și oricare ar fi planurile lui Vladmir Putin pentru Donbas, Denis Pușilin se va conforma: autonomie în inima Ucrainei sub tutela Kremlinului sau o pură anexare la Federația Rusă.
Cele patru „județe” esențiale
Luhansk este centrul administrativ al Regiunii Luhansk. Istoria orașului începe cu anul 1795, când industriașul britanic Charles Gascoigne a fondat o fabrică de metal pe teritoriul orașului. Astfel a fost pusă temelia unei industrii care și-n zilele noastre se află într-o continuă dezvoltare. Fiind localizat în Bazinul Donețk, el s-a dezvoltat într-un important centru industrial din Europa de Est, în particular compania de contrucție a locomotivelor – Luhanskteplovoz. Republica Populară Luhansk are 8.400 kmp și o populație de 1,4 milioane de oameni.
De precizat că Luhansk este numele ucrainean al orașului, iar Lugansk, cel rusesc. Leonid Pasechnik este șeful autoproclamatei Republici Luhansk.
Spre comparație, cele două republici au împreună suprafața a patru județe românești. Ele sunt esențiale pentru viitorul întregii Ucraine.
Astfel, Vladimir Putin are multe motive în a avea cele două regiuni separatiste atât de controversate în ultimii ani. Bogăția pământului și industrializarea zonelor sunt vizate de liderul de la Kremlin.
This browser does not support the video element.