Există oameni pentru care fiecare zi este specială. Aproape că nu îmbătrânesc niciodată, au sufletul mereu tânăr, găsesc un cuvânt de încurajare pentru toți cei cu care intră în contact. Unul dintre aceștia este un bătrân ieșean de 81 de ani. Se spune despre el că ”poate repara și inimi frânte”.
Domnul Oscar este proprietar de atelier. Are o ”marochinărie” de modă veche și acolo poate fi găsit mai tot timpul, dacă se simte bine și nu închide după prânz. Pentru ca tabloul să fie cât mai sugestiv, bătrânul deține și o pisică, iar aceasta poată fi văzută la geamul atelierului. Cei care îl cunosc s-au obișnuit să îl vadă în fiecare dimineață, măturând prin fața unei prăvălii care nu se bucură de prea mulți mușterii.
„Îl știți pe domnul Oscar? Are o marochinărie de modă veche și o pisică in geam.Nimeni nu intră in prăvălia dumnealui,m -a invitat înăuntru,ca sa pot mângâia pisica, nu doar s -o admir din geam. De fiecare dată când trec prin fața vitrinei și văd pisica vie în coșuleț, și aerul acela vechi, din alt timp, cobor în alte vremuri, se înduioșează inima apoi se așterne o liniște peste mine. Mai e rost de rost pe lumea asta. Domnul Oscar dă cu mătura in fiecare dimineață, prin fața prăvăliei în care nimeni nu intră aproape niciodată. Are clopoțel la intrare și spune că repară de toate. Zic eu că poate repara și inimi frânte”.
Meșteșugurile de odinioară au căzut în uitare. Așa că bătrânii care ar putea repara orice nu mai sunt la mare căutare.
”Cine mai are nevoie de vechile meșteșuguri? Cine mai are nevoie de bătrânii care știu să repare orice? Cine mai dă buna ziua necunoscuților pe stradă? Cine mai are bucuria vieții simple, nesofisticate, cu o pisică in geam și o vorba bună pentru trecători grăbiți și încruntați? Domnul Oscar ține deschis doar până la ora 12, dacă se simte bine in ziua respectivă”.
Povestea domnului Oscar este foarte interesantă. A făcut motociclism la Dinamo, s-a plimbat prin lume și încă dorește să o mai facă. Ar merge în Spania, însă este pesimist din cauza vârstei.
”A făcut motociclism viteză la Dinamo. Cel mai mult i -a plăcut să călătorească, a fost chiar și în Canada, ar vrea sa viziteze Spania. Dar spune că nu mai apucă. E respectuos și tandru cu obiectele din marochinăria sa plina de poze cu pisici. Pe pisica din cos o cheamă Sheeba dar răspunde doar la pis pis. Salut cu respect toate vechile meserii uitate, toți meșterii reparatori de obiecte cu poveste, toate clădirile abandonate în care s- au scris vieți, toata istoria unui oraș poetic cu oameni pitorești… suflările lor de viață încă mai sunt printre noi,trebuie doar să- i vedem, in acest oraș înghițit de depersonalizare. Spiritul meșterului de altă dată mai exista incă, în marochinăria domnului pe Strada Apolodor vis a vis de Hanul Berarilor Casa Soare.”