Vestea morții jurnalistei Rodica Mitu a venit ca un șoc atât în rândul apropiaților, cât și al colegilor de breaslă. La doar 32 de ani, ea s-a stins din viață, noaptea trecută.
Rodica Mitu se afla imobilizată într-un scaun cu rotile. Încă de când s-a născut, jurnalista a fost diagnosticată cu o boală care nu i-a permis să se deplaseze. În ciuda acestui fapt, Rodica nu a considerat acest lucru un impediment în a-și trăi viața în cel mai frumos mod.
„Sunt ambițioasă, incredibil de încăpățânată, curioasă, optimistă din cap până în picioare.”, se descria jurnalista. (CITEȘTE ȘI: CĂTĂLIN BOTEZATU INTERVINE ÎN SCANDALUL DINTRE BIANCA DRĂGUȘANU ȘI CLAUDIA PĂTRĂȘCANU. CE A PUTUT SPUNE DESPRE EX-SOȚIA LUI GABI BĂDĂLĂU: „DACĂ NU A TRECUT PRIN PATUL MEU, NU EXISTĂ”)
Colegii jurnalistei și-au exprimat durerea și părerea de rău față de trecerea în neființă. Pe rețelele de socializare, aceștia au transmis un mesaj de-a dreptul emoționant, în amintirea colegei lor, o femeie care ,,nu avea nicio poză în care să nu zâmbească”.
„Era doar lumină în jurul ei. Nu avea nicio poză în care să nu zâmbească. Niciuna. Rodica Mitu nu a mers niciodată. S-a născut cu o boală care nu-i permitea să meargă. Dar alerga, cu mare bucurie, spre oricine avea o problemă.
Nu există problemă să i-o spui și să nu te ajute cu un sfat. Scaunul cu rotile nu a făcut-o niciodată dependentă. „Independent” n-are grad de comparație, dar în cazul Rodicăi este permis”, a fost mesajul transmis de colegii ei.
În timpul vieții sale, jurnalista povestea că problema de sănătate cu care s-a născut nu a împiedicat-o să-și atingă scopurile în viață. Rodica Mitu și-a spus povestea, a mărturisit că a avut parte atât de momente frumoase, cât și de clipe dezastruoase. (VEZI ȘI: CÂNTĂREȚUL MIRCEA RUSU A PRIMIT 3 ANI DE ÎNCHISOARE CU EXECUTARE, DUPĂ CE A FOST GĂSIT VINOVAT ÎN DOSARUL DE DELAPIDARE)
„Pot spune că am avut parte până acum de clipe extraordinare, dar și dezastruoase, clipe în care m-am simțit pe deplin fericită, dar și clipe în care credeam că totul s-a terminat. Însă, momentele cu adevărat dificile sunt bine ascunse într-un sertăraș al memoriei mele, pe care voi încerca să îl deschid acum.
La trei ani, părinții mei au observat că ceva nu este în regulă – mersul meu. La vârstă aceea trebuia să le dau deja dureri de cap, alergând dintr-un colț într-altul al casei, dar nu o făceam. Îngrijorați, m-au dus la medic. Îmi amintesc perfect (deși eram foarte mică) prima mea biopsie. Medici în halate de un albastru rece, o asistentă care încerca să mă liniștească și multe instrumente metalice ce mă speriau, pe măsuța de lângă mine.
Totul s-a petrecut repede. Diagnosticul a venit ca un fulger ce a lăsat un semn pe viață. Nu puteam să merg.”, povestea jurnalista în urmă cu ceva timp, potrivit informațiilor apărute în presă.