Doliu în muzica din România! Un celebru artist a fost găsit mort

Este doliu în muzica din România. Un celebru artist a murit, iar rudele și apropiații sunt îngenuncheați de durere. Jurnaliștii de la stiripesurse.ro relatează că acesta a fost găsit fără suflare.

Compozitorul Doru Popovici a murit la vârsta de 87 de ani

Muzica românească a pierdut astăzi un compozitor valoros. Doru Popovici a părăsit lumea aceasta la vârsta de 87 de ani, însă, deocamdată, nu au fost oferite informații despre cauzele care au dus la deces. Potrivit familiei, maestrul Popovici va fi înmormântat joi, la ora 13:00, la Cimitirul Bellu din Capitală, lângă Rotonda Compozitorilor.

“Astăzi, 5 martie 2019, s-a stins din viaţă compozitorul şi muzicologul Doru Popovici, la vârsta de 87 de ani. Crezul său în puterile melodiei, cu adânci rădăcini în cântul bizantin, l-a singularizat în rândul generaţiei din care a făcut parte – Wilhelm Georg Berger, Tiberiu Olah, Pascal Bentoiu, Anatol Vieru, Dumitru Capoianu, Myriam Marbé – ca un spirit contemplativ şi un arhitect al esenţelor”, relatează jurnaliștii de la clasicradio.ro.

Doru Popovici  – biografie

Doru Popovici, personalitate completă a muzicii românești, ce are o activitate componistică și muzicologică susținută, s-a născut la 17 februarie 1932. Preocupările sale se extind totodată în domeniul literar, unde scrie numeroase poezii cu vers alb, și în ziaristică, lucrând ca jurnalist muzical pentru Săptămâna între anii 1970-1990. A studiat la Conservatoarele din Timișoara și București cu Liviu Rusu, Mihail Jora, Mihail Andricu, Marțian Negrea, Paul Constantinescu, Theodor Rogalski ș.a. În 1968 participă la cursurile de vară de la Darmstadt, după care continuă să meargă regulat în Germania pentru a învăța tehnici moderne de compoziție cu György Ligeti, Karlheinz Stockhausen și Iannis Xenakis. Tot din același an își începe colaborarea cu Societatea Română de Radiodifuziune.

Creația sa muzicală cuprinde o arie largă de genuri (muzică simfonică, de teatru, de operă, instrumentală, vocală, corală), dar din anii 1960 se focalizează cu precădere asupra muzicii de cameră. Cu toate acestea, lucrările pentru ansambluri restrânse se construiesc deopotrivă pe spații muzicale ample, cu sufluri melodice lungi, ca expresie a lirismului caracteristic pieselor lui. Sursele melodicii se înscriu atât în muzica veche – cea a renașterii europene sau monodia bizantină –, cât și în modernismul secolului 20. Important de semnalat este traseul său atipic în compoziție, pornind de la avangardismul limbajului serial-dodecafonic, în tinerețe, și orientându-se treptat către o direcție neoclasică.  Opera muzicologică este cuprinzătoare, numără de la eseuri până la monografii, și tratează subiecte variate – muzica românească, perioade istorice muzicale, compozitori etc. În prezent este profesor de istorie a muzicii la Universitatea Spiru Haret și se preocupă cu organizarea evenimentelor muzicale ce au ca scop promovarea tinerilor.