Cand nu smulge aplauze de la politicieni, nea Vasile (76 de ani), aka Dj Vasile, cum il stie o tara intreaga, isi traieste batranetea intr-o casuta din chirpici din judetul Giurgiu, alaturi de iubita lui sotie, Tita, o femeie cat o mana de om.
Imbracat la costum, ca pentru un recital de senzatie, in fata unui auditoriu pretentios, nea Vasile ne-a asteptat la poarta, pe o bancuta, cu un zambet larg, de parca isi primea nepotii dupa ani intregi de insingurare.
Era pentru prima oara cand ne vedeam, si am fost pregatiti ca “Dj Vasile” cum il stiam noi este “dintr-o alta lume”.
Si asa a fost. Un om de o modestie cat Casa Poporului, nu s-a laudat, cum ar fi normal s-o faca un lautar de talia lui, ci ne-a poftit in simplitatea lui: o casa cu prispa, doua odai cu doua paturi si o soba pe care a incalzit-o ca pentru sufletul lor.
“Nu stiu la ce va asteptati sa gasiti, dar eu aici stau cu femeia mea. In casa bunicului meu. Eu am vrut ca cei trei copiii ai mei sa traiasca in alte conditii, si am facut o casa mai mare, undeva aici, aproape”, marturiseste simpaticul batranel. De la 18 ani a inceput sa cante cu “lumea buna”, insa pana atunci numai el stie cum a trait.
“Nu va ma vaitati ca e criza, ca e greu… Nu stiti voi, tineretul, cum erau alte timpuri. Eu nu l-am cunoscut pe tata, pentru ca plecase la razboi, iar mama spala si spoia la romance. Eu si cu frate-miu nu aveam niciun Dumnezeu, era sarbatoare cand apucam niste varza acra de la altii. Iar acum am ajuns sa cant pentru amabasadori.
Mi-a fost draga scoala, dar a trebuit sa renunt dupa patru clase, pentru ca nu aveam cu ce sa ma imbrac, umblam cu o pereche de opinci de rasul lumii si chiloti si alte toale luate de altii. Am fost sluga dupa aia, ani buni, pana cand s-a prins muzica de mine”, si da nostalgic din cap nea Vasile.
Vrea sa se ridice ca sa ne ospateze si isi aduce aminte de un accident care i-a distrus unul dintre picioare. “Voi nu stiti ca am cazut in groapa de la cavou si mi-am rupt piciorul de la glezna. Doamne cum a fost!”, se minuneaza si el cand ne arata.
Isi continua povestea de la gura sobei si spune ca a tanjit mult pana a reusit sa-si cumpere singur instrumentul care l-a facut celebru. “Pe la 12 ani ingrijeam vitele unora care aveau tambal, si pentru ca au vazut ca ma bucura, ma lasau sa cant la el. Faceam si eu tzr-trz, nimic serios. Pana cand am reusit eu sa vand patru porci si sa-mi cumpar un tambal salvat la cutremurul din ’77. Am simtit ca am renascut cand am inceput sa cant la el, chiar daca o faceam dupa ureche. Cantam cate trei zile si cate trei nopti, incontinuu, chiar daca nu mancam, pentru ca banutii pe care ii primeam ii dadeam mamei sa ia paturi”, ne-a mai povestit nea Vasile.
Emotiile il napadesc si pe el, ca e om, inainte de orice. I se umplu ochii de lacrimi si ne povesteste despre cantarile lui dumnezeiesti in urma carora s-au legat prietenii frumoase cu oameni pe care cei mai multi romani i-am vazut doar la televizor.
“I-am cantat si Regelui Mihai, iar cu ambasadorul Cehiei am legat o relatie frumoasa. A venit la noi impreuna cu sotia si copilul, fara sa ne zica, dar ne-am bucurat, va dati seama. Imediat a trecut Tita la cratita si le-a gatit de i-a dat pe spate”, isi aminteste nea Vasile.
Anii au trecut, iar nea Vasile a cucerit usor-usor pe toata lumea. Impreuna cu taraful sau de la Marsa, din care fac parte si fiul sau, dar si un nepot, au rupt granitele si au cantat si incantat ani de-a randul. Pentru el a doua casa este la Bucuresti, la Muzeul Taranului Roman, unde formatia este rezidenta.
Citeste maine o continuare a interviului cu Vasile Dinu in care povesteste in premiera despre experienta alaturi de formatia care l-a facut facut celebru la tv, Zdob si Zdub.
(Mariana Apostol)