Dialog intim: „Macho di Carpatico”
Trecand in revista multele mesaje de la voi, am remarcat ca, oricum ar fi barbatul, femeia tot are ceva de comentat despre atitudinea lui. Plecand de la ideea ca nimeni nu este perfect, ar cam trebui sa ne multumim cu ce avem. Sau nu? Cunosc femei care cauta incontinuu barbatul ideal. Dar cum ar trebui sa arate el? Cum ar trebui sa se comporte astfel incat sa se muleze perfect pe sablonul idealistic? Se spune ca Eva este cea incropita din coasta lui Adam, ori asta ar insemna ca el ar trebui sa comenteze mai mult despre felul de a fi al femeii. Si totusi, gura noastra este mai mare. Cadem pe spate, indragostite lulea de el, apoi, dupa un maritis grabit sau dupa o convietuire destul de lunga, ni-l dorim tot asa de frumos, sarmant, fidel, generos si?la punga gros. Tastez peste paragrafe intregi, in care voi va plangeti de ei. Si viceversa. Incerc sa dau raspunsuri cat mai obiective, avand in vedere faptul ca si eu am un El acasa. Din propria experienta, va spun, nu este usor sa convietuiesti cu un barbat de atata timp, iar atunci cand te trezesti dimineata sa simti ca ai fi in pat cu cel de acum 20 de ani. Omul se mai schimba, macar ca mai trec ceva ani peste el si, totusi, e acelasi? Depinde din ce unghi vezi problema. Odata cu telenovelele, cu eroii din filmele americane si impunse de comentariile prietenelor, precum si de nemultumirile soacrelor, tindem sa aruncam cu balegar in carca barbatului pe care am promis ca-l vom iubi la bine si la greu. Cand ma uit la televizor, cand conduc masina sau cand merg pe strada, dau de o gramada de tipologii de barbati, in functie de comportament. Unora le zambesc, pe altii imi vine sa-i musc de nas. Pe altii i-as lua la bataie. Cel mai des intalnit este „Macho di Carpatico”, cum il numesc eu. Barbatul cu trasaturile tipice de roman. Mersul leganat, cu mainile in buzunare, complet convins de valoarea lui, sta cu pieptul in fata si cu nadragii lasati, cu o burta proeminenta ce atarna peste cureaua lucioasa. Femeia, cu tarla de copii dupa ea, sta la o distanta discreta in spatele lui. Vocea barbatului se aude de la departare. Vorbeste la telefon, tinand degetul mic in sus. Cu cealalta se poate scobi in nas, in dinti, in ureche. Ochii i se misca rapid, ca elicele de la avioane. Se uita dupa femei si le masoara din priviri, dandu-le note pe o scara de la 1 la 10. Sprancenele groase, impreunate, se ridica in semn de „Buna, mami, ce ti-as face de te-as prinde” catre doamnele si domnisoarele ce trec prin raza lui vizuala. Camasa tipa pe el, lasand sa se vada un piept cu „marar”, accesorizat cu un lant din aur. Mirosul greu de parfum aruncat cu sticla peste corp lasa dare in urma lui. Este El. Este barbatul Alpha. Este cel care a fost educat de mamica lui sa creada ca este cel mai tare din parcare. Cel care a fost educat de taticu’ sa insele femeia si s-o puna la punct daca iese cumva din rand. Valorile familiale sunt sfinte, dar sa nu se aplice la el. Barbatul Alpha este cel care aduce banii in casa, dar tot el este cel care ii cheltuie cel mai repede. Lista cu prioritati marcate in bani contine: costumele lucioase de marca, pantofii cu bot ascutit si toc de cocalar, amanta tanara si tot ce inseamna intretinerea ei, tricourile negre mulate pe corp si masina bengoasa, cat mai mare si mai aratoasa. In ceea ce priveste masuratorile, legenda spune ca barbatul cu nasul mare este dotat bine. Dar mai e testat un lucru, si anume ca barbatul care conduce o masina mare este mic in dotari si cu un ego urias. Asa ca, fetelor, daca e sa alegeti barbatul „macho di Carpatico”, luati-va rigla la voi!