Dezvaluiri incredibile! Cum a decurs intalnirea dintre romanul condamnat la moarte in Malaezia si tatal sau!

Tatal lui Ionut, romanul condamnat la moarte in Malaezia a oferit detalii incredibile despre intalnirea pe care a avut-o recent ci fiul sau, aflat in inchisoare la mii de kilometri departare de casa.

„I-am cumpărat lui Ionuţ nişte tricouri şi nişte chiloţi de culoare albă, că numai alb are voie să poarte acolo în puşcărie. I-am mai cumpărat un şampon şi o pastă de dinţi, un săpun, un ulei de piele, adică ce dăduse el pe listă”, a povestit Dumitru Gologan.

„Am vorbit cu el, dar el nu credea sub nicio formă că eu am ajuns în Malaysia. Mă credeţi sau nu, dar nici eu, la un moment dat, nu am mai crezut că îl mai văd vreodată pe băiat. Mă gândeam numai la distanţa care este între noi, la miile de kilometri dintre mine şi el, dar şi la frica de avion…Aşadar, Ionuţ nici atunci nu credea că eu sunt în Malaysia. Zicea: «Du-te, tată, eu nu te cred până nu te văd». Sâmbătă, la ora 7, am fost la el, la închisoare, în statul Yohor, la vreo 500 de kilometri de Kuala Lumpur. Închisoarea era cam la vreo 20 de kilometri de capitala statului Yohor. Nu mi-a făcut niciun control, mi-au spus doar să nu intru cu telefon, acte sau obiecte ascuţite. Ca şi la noi în puşcării. Oricum, eu ţin să le mulţumesc mult şi gardienilor de acolo că ne-a prelungit convorbire. Aveam dreptul la 40 de minute şi ne-a lăsat să stâm de vorbă aproximativ două ore”, a mai spus el.

„Am plâns amândoi mai bine de cinci minute când ne-am revăzut. El era deja în sală, a întors capul şi a plâns când m-am pus şi eu pe scaun. Am început să plâng şi eu. Pe urmă, el a fost cu psihicul mai tare şi mi-a zis: «Tată, nu mai plânge. Ai venit să mă vezi… Să ştii că nu mă aşteptam.La un moment dat, când m-am oprit din plâns, i-am zis: «Tată, hai să facem schimb de locuri. Vino tu afară şi să rămân eu în locul tău în puşcărie!». Iar el mi-a zis, printre lacrimi: «Nu pot, tată. Uite, că sunt legat de masă cu lanţuri şi cu cătuşa de mână…»”, a adaugat Dumitru Gologan.

”Despărţirea a fost foarte grea. Şi pentru mine, şi pentru el. Am avut puterea să ne uităm ochi în ochi, să dăm mâna prin geam, ca un fel de noroc, şi, pe urmă, am început să plângem amândoi. Din păcate, el n-a putut să mai stea. I-au pus cătuşele şi a plecat. A plecat plângând. Dar poate îi fac o bucurie mare şi în septembrie ajung din nou la el”, a incheiat tatal romanului condamnat la moarte in Malaezia, pentru ring.

(D.A.)