Celebrul tren Orient Express efectuează anual o călătorie de lux pe traseul Paris – Istanbul. În acest an, jurnalistul Craig Turp-Balazs s-a aflat printre turiștii care au pornit în această aventură unică. După încheierea călătoriei, acesta a povestit pe larg experiențele plăcute dar și mai puțin plăcute pe care le-a avut. Britanicul a vorbit și despre interacțiunea cu țara noastră, unde a făcut două escale, la Sinaia și București.
Trenul Orient Express a devenit celebru în anii 1920 – 193o, datorită scriitoarei britanice Agatha Christie, care l-a folosit foarte des pentru a face naveta între Londra și Cairo. În prezent, trenul folosește vagoane de dormit și vagoane restaurant din acele vremuri, fiecare dintre acestea fiind restaurate. O dată pe an, Orient Express pornește într-o călătorie de cinci nopți pe ruta Paris – Istanbul, dintre care trei nopți la bordul trenului și câte una la hoteluri din Budapesta și București.
Printre turiștii care s-au îmbarcat anul acesta la bordul trenului Orient Express s-a numărat și jurnalistul britanic Craig Turp-Balazs, de la site-ul Emerging Europe. În cadrul unui amplu articol, acesta a povestit pe larg întreaga experiență. Jurnalistul a vorbit și despre țara noastră, în care a avut două escale, la Sinaia și București.
Printre lucrurile care l-au dezamăgit cel mai mult în România a fost Gara de Nord, pe care o compară cu o groapă de gunoi. În ciuda faptului că în toate gările tranzitate trenul fusese întâmpinat cu fast, în București a intrat neobservat. În plus, britanicul nu a fost deloc impresionat de calitatea preparatelor pe care le-a servit la celebrul restaurant „Caru cu bere” din București. Totuși, porțiile foarte mari l-au mulțumit pe britanic. Experiența de la Sinaia a fost însă extrem de plăcută, el reușind să viziteze castelul Peleș.
„Această călătorie emblematică de la Paris la Istanbul a fost cea pe care am avut norocul să o fac la începutul lunii iunie.
Având în vedere că Orient Express opreşte în majoritatea locurilor de pe ruta Paris-Istanbul doar o dată pe an, sosirea sa este un eveniment. La Budapesta, în gara Nyugati, o fanfară aştepta. La Sinaia, în România, o fanfară militară. La Varna a avut loc întâmpinarea tradiţională balcanică cu pâine şi sare. La Kapikule, în Turcia, dansatori. La Istanbul, toboşari. Doar la Gara de Nord din Bucureşti nu a existat o primire oficială. Nu pot decât să presupun că românii au crezut că şi-au făcut partea lor la Sinaia.
Era sărbătoare naţională în România, iar castelul era închis pentru public, dar am realizat că nimic nu se închide pentru Orient Express. Cu excepţia toaletelor de la Peleş. În timp ce personalul fusese destul de amabil să deschidă castelul pentru noi, deschiderea instalaţiilor sanitare în mod clar era peste putinţa sa.
După ce am ajuns cu trenul la Gara de Nord de sute de ori în ultimele trei decenii, să o fac la bordul Orient Express a fost foarte special, deşi gara în sine rămâne o groapă de gunoi. Sala sa de primire „regală” fusese deschisă special pentru noi, dar, ca să fiu perfect sincer, niciunul dintre pasageri nu a observat.
Un local la fel de istoric, care, deşi nu poate concura cu alte localuri de pe traseu (inclusiv cu trenul însuşi) când vine vorba de o masă rafinată, a compensat amplu prin cantitatea mare de mâncare.