În Europa, risipa produselor este foarte mare, iar deșeurile de ambalaje generate ajung, în mare măsură, la groapa de gunoi sau sunt arse. Mai puțin de jumătate sunt reciclate și sunt transformate în produse și materiale cu o valoare mai mică decât cele inițiale. În acest sens, mai multe țări europene au gândit o gestionare a resurselor, astfel încât valoarea și energia să fie păstrate. Prin intermediul economiei circulare, autoritățile publice fac economii considerabile și reduc impactul asupra mediului și sănătății. Pentru a ajunge la niște rezultate vizibile, majoritatea țărilor ar trebui să urmeze exemplul celor care deja au făcut pași în direcția aceasta. În plus, sensibilizarea publică și campaniile de informare sunt necesare pentru a motiva consumatorii să colecteze separat și să elimine corect deșeurile de ambalaje.
În Germania, cadrul legal pentru gestionarea deșeurilor a apărut la începutul secolului al XIX-lea, când câteva regiuni au început să adopte legi privind eliminarea deșeurilor. Ușor, oamenii au început să înțeleagă relația cauză-efect și au conștientizat importanța sistemelor de drenaj și de eliminare a deșeurilor, ceea ce a dus la adoptarea unor măsuri adecvate de către municipalități și autoritățile regionale. Politica de gestionare a deșeurilor de ambalaje, care a fost adoptată în ultimii 20 de ani, se bazează pe cicluri închise și atribuie cetățenilor, producătorilor și distribuitorilor de produse, responsabilități de eliminare a deșeurilor. Cetățenii au devenit, astfel, mai conștienți de necesitatea de separare a deșeurilor de ambalaje, iar, astăzi, mai bine de 14% din materiile prime utilizate de industria germană sunt deșeuri recuperate. Pentru germani, colectarea și eliminarea deșeurilor de ambalaje sunt lucruri de la sine înțelese. Iar toate acestea se datorează dezvoltării îndelungate în domeniul gestionării deșeurilor de ambalaje, tehnologiei deșeurilor și reglementărilor privind deșeurile.
Și în Austria gestionarea ecologică a deșeurilor de ambalaje a demarat la începutul anilor 1990. Pe baza acestei legi, mai multe fluxuri de deșeuri au fost reglementate. În plus, au fost impuse norme pentru tratarea diferită a deșeurilor de ambalaje, prin ordonanțe precum: ordonanța de depozitare la gropile de gunoi, ordonanța de incinerare a deșeurilor, ordonanța de obligativitate a tratării deșeurilor, etc. Creșterea considerabilă a ratei de reciclare și recuperare a deșeurilor de ambalaje se datorează însă, în principal, interdicției de a depozita la gropile de gunoi a anumitor tipuri de deșeuri.
În țara noastră însă, abia după anii 2000 s-a conștientizat importanța depozitării deșeurilor. Tot în aceeași perioadă, în Olanda, politicile publice și-au atins obiectivul și doar 2-3% din totalul deșeurilor generale a mai ajuns la groapa de gunoi.
Acest articol face parte din campania Un’ Doi Trei, care își propune să informeze corect românii în legătură cu problema deșeurilor de ambalaje, să atragă atenția, dar și să diminueze impactul pe care deșeurile de ambalaje colectate necorespunzător îl au asupra mediului înconjurător, asupra calității vieților noastre și ale copiilor noștri.
Mai mult, campania urmărește să creeze un nou obicei sănătos, care să intre în rutina românilor, acela de a colecta separat deșeurile de ambalaje generate în fiecare zi. Un’ Doi Trei este o campanie inițiată de Asociația OIREP Ambalaje – prin Clean Recycle, Eco-Rom Ambalaje, Ecologic 3R Ambalaje, Eco Synergy, Financiar Recycling, GreenPoint Management și Green Resources Management – în parteneriat cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.