Definiția prostiei: de ce prostul e un om fericit? Andrei Pleșu: ”Un fel de I love you / I love you too” VIDEO

Andrei Pleșu a vorbit, în mai multe rânduri, despre prostie, despre definiția acesteia, despre prost și manifestările lui. Cu exemple trăite chiar de el. Fostul ministru al Culturii, imediat după Revoluția din 1989, a scris numeroase cărți în care abordează și idei dezbătute îndelung, precum iubirea, fericirea, dar și prostia.

A susținut și numeroase conferințe, în care a dezbătut o paletă largă de subiecte. Între ele, din nou, prostia. A făcut-o și pe litoral, în Aula Magna a Universității Ovidius.

”Am ales să vorbesc despre prostie! Acum, câteva caracteristici ale prostului care…suntem! Toți avem momente în care ne manifestăm în felul în care o să încerc să descriu acum. Întâi și întâi, prostul e cineva care știe. Știe, e sigur, n-are dubii și, dacă ești atent, îți și explică. Dacă nu înțelegi, ești prost”, spunea, pentru început, Andrei Pleșu, la una conferința despre prostie, pe care a susținut-o în Aula Magna a Universității Ovidius din Constanța.

(CITEȘTE ȘI: ANDREI PLEȘU, „VIZITĂ DE LUCRU” LA AMBASADA GERMANIEI. L-A ADUS ȘOFERUL ȘI… )

”Prostul nu poate fi contrazis, are convingeri de beton … Pe lângă că prostul este știutor, prostul este, în general, foarte serios, e solemn, e genul care se arată mereu din profil, e statuar, e inflexibil, e mineral!”, spune Pleșu.

Ce se întâmplă cu toți pensionarii din România cu pensii mai mici de...

Și să mori e SCUMP în Cluj-Napoca. Cu cât se vinde un loc...

O caracterizare totală a prostiei, cu exemple, unele hazlii, pe care Pleșu o face o puteți urmări în clipul articolului.

Cine este Andrei Pleșu

Andrei Pleșu, scriitor și eseist român, estetician și istoric al artei, stilist al limbii române, s-a născut pe 23 august 1948, la București. A absolvit liceul „Spiru Haret” din Capitală în 1966, apoi a urmat cursurile Facultății de Arte Plastice, secția Istoria și Teoria artei.

În 1980, a obținut titlul de doctor în Istoria Artei cu teza „Sentimentul naturii în cultura europeană”. Între 1975-1977 a fost bursier Humboldt la Universitatea din Bonn, iar în perioada 1983-1984, bursier la Universitatea din Heidelberg.

(NU RATA: FOSTA SOȚIE L-A ACUZAT PE FIUL LUI ANDREI PLEȘU CĂ ȘI-A ABANDONAT COPILUL: ”NU L-A SUNAT DE ZIUA LUI, NU-L VIZITEAZĂ ȘI…”)

A devenit membru al Partidului Comunist Român, în perioada studenției. Dar avea să fie exclus din PCR în mai 1982, ca urmare a implicării sale în așa-numita „afacere a Meditației Transcendentale”. Și-a pierdut, atunci, și locul de muncă și a petrecut o perioadă în ”exil”, la Tescani.

După ce regimul comunist s-a prăbușit, în decembrie 1989, Pleșu a înființat Institutul de Studii Avansate „New Europe College”, revista culturală Dilema și a acceptat în diverse perioade o serie de funcții publice.

A fost primul ministru al Culturii, începând cu 28 decembrie 1989. Două dintre realizările majore din timpul mandatului său sunt transformarea fostei Edituri politice în Editura Humanitas și transformarea Muzeului de Istorie a PCR în Muzeul Țăranului Român.