De ce are, de fapt, Marea Neagră culoarea neagră. Ce taine ascunde în adâncuri. Unii oceanografi plasează aici Potopul lui Noe
Marea Neagră este mai importantă ca niciodată, nu doar din punct de vedere geografic, ea făcând legătura între Balcani, Asia Centrală şi Orientul Mijlociu. O întindere de apă, care scaldă cu valurile ei minunatul tărâm dobrogean având pe rând nuanțele unui “triunghi” de pe șevaletul unui artist al penelului: azuriu, turcoaz, lila deschis, albastru intens, bleumarin, alb, gri – sunt tot atâtea culori cu care ne încântă.
De ce are, de fapt, Marea Neagră culoarea neagră
Este drept, destul de rar. Dacă la adâncimi de sub 200 de metri este lipsită de viaţă, la suprafaţă, marea oferă un admirabil spectacol ori de câte ori o privim.
Specialiştii domeniului găsesc întotdeauna o explicaţie pertinentă şi spun că îşi schimbă culoarea în funcţie de cantitatea de sedimente pe care le varsă Dunărea, de substratul mării, de microalgele care trăiesc şi se dezvoltă în apă, de felul în care razele soarelui se oglindesc pe luciul apei.
“Nași” de botez, turcii
Nu puțini se întreabă de unde vine denumirea de „Marea Neagră“. Pascale Roibu, scafandru la ONG Club Marine Explorer, crede că denumirea i-au dat-o turcii, care îi spuneau „Kara Deniz“, iar ruşii „Ciornoe More“, din cauza furtunilor care se iscau brusc, din senin. „Turcii erau învăţaţi cu Mediterana, căreia îi spuneau „Ak Deniz“, adică „Marea Albastră“, cu vizibilitatea de acolo, şi când ajungeau în marea noastră, normal că li se părea neagră“, spune el.
Denumirea de azi a fost primită în perioada de expansiune a Imperiului Otoman, din secolul al XV-lea. Numele de Marea Neagră provine de la otomani, aceștia asociau culorile cu punctele cardinale și fenomene meteorologice (Est-Răsărit, Vest-Apus, Nord-Miazănoapte, Sud-Miazăzi). Astfel, turcii selgiucizi din Anatolia (regiune din sudul Turciei) spuneau Kara (întunecat) pentru Nord-Miazănoapte și Ak (luminos) pentru Sud-Miazăzi. Prin urmare, turcii au ajuns să denumească marea dinspre nord „Kara Deniz” care înseamnă „Marea Neagră”, conform adevarul.ro.
Comandantul unei nave, Gheorghe Cioc, ne-a povestit că a traversat cele mai cumplite furtuni din Oceanul Indian şi din Mediterană, care ţineau şi câte trei zile, însă spune că Marea Neagră e cea mai periculoasă. „Aici, furtuna apare instantaneu. Pleci în cursă pe o mare lină şi deodată se încreţeşte apa şi apare furtuna”, povesteşte omul mării.
Pescarii şi marinarii cu mulți ani de vechime spun că orice obiect metalic scufundat în apele Mării Negre la peste 100-150 de metri devine negru. De unde provine fenomenul? Oamenii de știință de la Institutul de Cercetare şi Dezvoltare Marină „Grigore Antipa“ spun că la adâncimi de peste 200 de metri, în Marea Neagră nu mai există oxigen, ci doar hidrogen sulfurat, un gaz dizolvat în apele Mării Negre, care formează săruri metalice de culoare neagră, cum ar fi sulfura de plumb, sulfura de fier. După această adâncime, nu există viaţă. Singurele microorganisme care se dezvoltă într-un mediu fără oxigen sunt doar bacteriile.
Cimitirul din adâncuri
Potrivit unor estimări ale oceanografilor, se odihnesc pe fundul Mării Negre mai mult de 20 de epave care fac parte din patrimoniul naţional, însemnând că au o vârstă de peste 100 de ani. Un punct de interes ar putea fi epava distrugătorului Moskva, cea mai mare navă de luptă din cel de-al Doilea Război Mondial, descoperită de scafandrii de la Respiro în 2011. Vasul s-a scufundat în timpul conflagraţiei mondiale, după ce de la bordul lui s-a deschis focul asupra oraşului Constanţa. Ea se află la circa 40 de metri adâncime şi la o distanţă de 20 de kilometri de ţărm, în zona Tuzla.
Oraşe înecate
La fel de importante sunt şi urmele vechilor cetăţi Tomis, Histria, Callatis şi Argamum, cândva înfloritoare centre urbane la Pontul Euxin.
„Avem indicii sigure că în Marea Neagră sunt situri ale unor corăbii greceşti şi din perioada epocii romane, fapt ce reprezintă o continuitate a civilizaţiilor în această parte a lumii. Cele mai vechi datează din secolul III înainte de Hristos şi ajung până în epoca romano – bizantină, din secolele III – IV după Hristos. Noi putem spune că tot platoul continental al Mării Negre (care se întinde în larg până la 100 kilometri în zona Deltei Dunării şi până la 60 de kilometri în sud) este sit arheologic”, afirmă cercetătorul Constantin Chera, de la Muzeul de Istorie şi Arheologie din Constanţa.
Aici și-a construit Noe biblica lui Arcă?
Sfânta Scriptură vorbeşte despre un global potop, ce a avut loc în jurul anului 3.300 î.Hr. căruia nu i-a supravieţuit decât Noe şi familia sa. Exploratorul și geologul american, Robert Ballard, cel care a descoperit şi epava Titanicului, în anul 1985, a venit cu o echipă de cercetători în Marea Neagră, pentru a căuta dovezi referitoare la Potopul lui Noe pe meleagurile noastre. Împreună cu echipa sa, celebrul om al adâncurilor a făcut fotografii şi a cules mostre de sedimente de pe fundul Mării Negre, de la o adâncime de aproximativ 170 de metri, potrivit unui articol publicat în prestigiosul Washington Post. Zonele care au fost inundate aparţineau unui ţinut uscat, inundat brusc de apă sărată. După îndelungi și minuțioase cercetări, Ballard a plasat catastrofa în urmă cu 7.500 de ani.
Totuși, de ce îngheaţă marea noastră
Marea Neagră este locul unde iarna scrie cele mai frumoase poveşti în gheaţă. Peisajul aproape ireal creat de anotimpul geros la Constanţa a fost admirat de o lume întreagă. De ce îngheaţă Marea Neagră? Explicaţia o dau specialiştii: pentru că este una dintre cele mai slab salinizate mări de pe glob. Valorile de sare se încadrează între 10-22 la mie, faţă de 35 la mie cât are, de pildă, Marea Mediterană.
Mareele din Marea Neagră
La o scară mult mai redusă, şi în Marea Neagră se produc flux şi reflux. Diferenţa dintre înaintarea mării spre uscat şi retragerea ei este de doar 10-11 centimetri.
Aceste fluctuații ale nivelului apelor apar datorită forţei de atracţie combinate a Lunii şi Soarelui. În cazul Mării Negre, mareea este la scară mică întrucât avem o întindere de apă cu o singură ieşire, cea prin strâmtoarea Bosfor.