Cuvinte dure după prestaţia ”femeii de serviciu de la Operă” la Românii au Talent! Ce spune o soprană despre interpretarea Paulei Rad!

Soprana Diana Ţugui, de la Opera Naţională Română din Cluj-Napoca, l-a aprobat pe directorul Florin Estefan şi a spus că Paula Rad are o voce bună, dar nu este suficient pentru a putea lucra la Operă. La reţeta perfectă de succes a tinerei ar mai trebui adăugată, pentru ca totul să fie complet… replica la modă: „corupţia ucide” crede soprana.

„ROMÂNII AU TALENT ŞI SPUN LUCRURI TRĂZNITE!

Cel mai greu de rostit cuvinte din lume sunt NU ŞTIU şi NU MĂ PRICEP. Psihologii şi sociologii spun că dacă un reporter te opreşte pe stradă şi-ţi cere opinia despre n’import quoi, indiferent de domeniu, vor fi rarisimi cei care vor spune senini: „La asta nu mă pricep”. Omul simte nevoia să răspundă ceva, orice, pentru că altfel îşi închipuie că va fi considerat ignorant!

În povestea Românii au talent – Opera Naţională Română Cluj, pare că se aplică vorba „Un nebun aruncă o piatră în apă şi 1000 de înţelepţi nu ştiu cum să o scoată de acolo”. Vine stimabilul Florin Călinescu, aruncă două replici aducătoare de rating, conform unui format tip „românii rămân cu gura căscată” după care muzicieni şi muzicologi, jurnalişti interesaţi şi cititori oarecare, persoane bine intenţionate şi oameni care n-au fost în viaţa lor la operă încep veşnica luptă a partizanatelor şi contrazicerilor. Sigur, oriunde miroase a posibil scandal, apar şi corbii de serviciu din presa locală care croncăne declamativ verdicte injuste, aruncând fără discernământ anateme şi lături în capul cui le merita cel mai puţin.

În faţa acestor lucruri şi după o viaţă cu partitura în faţă, îmi permit următoarele opinii, intrebări şi sugestii:

– În ţara în care oricine se pricepe şi vorbeşte despre orice şi nimeni nu mai respectă munca şi expertiza nimănui, pare să fie prea complicat să gândeşti ce consecinţe pot avea vorbele tale. Blestematul de rating calcă fără milă peste cadavre, şi dacă alături de reţeta de succes garantat „pantaloni scurţi – absolventă de conservator – femeie de serviciu – bucată muzicală cunoscută de toată lumea din auzite” mai adaugi şi o înfierare proletară la grămadă şi fără discernământ a unor oameni şi instituţii despre care nu ştii nimic, atunci ai acaparat toată atenţia! Adevărul, corectitudinea şi dreptatea rămân cu capul spart în culise. Ca reţeta să fie perfectă n-ar mai trebui adăugată decât replica la moda: Corupţia ucide!

– E încă mult loc pentru cântăreţi buni în operă. Din toţi absolvenţii de Conservator din ţara asta, cei mai mulţi ajung să lucreze ca profesori de muzică, în cor sau chiar în meserii din alte domenii, lucruri extrem de onorabile, de altfel. Nu doar pentru că numărul de solişti din teatrele de operă este şi va fi întotdeauna limitat oriunde în lume; ci în primul rând pentru că cei mai mulţi realizează, fie că o recunosc sau nu, că ar trebui să se înhame la o muncă uriaşă şi fără pauză pentru tot restul vieţii, lucru pe care puţini îl ştiu la început şi chiar mai puţini sunt dispuşi să îl facă! Atunci când termini şcoala de şoferi n-ai devenit automat un conducător foarte bun şi cu atât mai puţin vreun pilot de Formula 1. Oricât talent ai avea! Munca de-abia atunci începe iar în operă, dacă vrei să rămâi profesionist, această muncă se va termina numai odată cu ieşirea la pensie.

– Înainte de a da verdicte care pot să jignească sau să doară, membrii showului TV în cauză sunt invitaţii mei să asiste la o cabină (repetiţie individuală cu pianist), a mea sau a oricărui coleg de-al meu, oricând doresc! Or să înţeleagă, poate, câtă muncă se ascunde în spatele cizelării fiecărei note. A FIECĂREI NOTE! Chiar dacă într-o sală de operă va fi întotdeauna un număr limitat de ascultători care vor cunoaşte perfect partitura sau vor percepe şi înţelege subtilităţile ei, cântăreţul de operă este obligat să fie profesionist! Pentru că opera nu este doar un alt gen muzical. Ea cere enorm de la orice artist liric şi, ca să rămâi sus, o iei cu tine (vrei, nu vrei) acasă, în vacanţă şi noaptea în somn. Cu tot respectul pe care îl merită domnişoara Paula Rad, o persoană de toată isprava şi care a picat nevinovată la mijloc într-o dispută care nu i se datorează în niciun fel, sunt obligată să spun următoarele: orice muzician specializat în genul liric ar putea face zeci de corecturi instantanee în partitura cântată de ea la care, pe alocuri, a adus chiar şi contribuţii personale fără acceptul domnului Puccini. Vocea ei, realmente promiţătoare, e departe de a fi suficientă. Atunci când ai şansa să te naşti cu o voce bună, în opera distracţia de-abia începe! Iar Paula ar trebui să ştie asta, oricât de tentant ar fi boost-ul oferit de showul la care a participat.

– Cum ar fi ca la următorul film a lui Nae Caranfil, nu el- regizorul- ar fi cel care decide dacă Florin Călinescu sau alt actor e potrivit pentru rol ci un juriu format din profesori de geografie, matematicieni şi prezentatori meteo? Cum ar fi dacă serbările şcolare ar trebui sa se constituie în sursă obligatorie de recrutat distribuţii pentru Buftea? Cum ar fi dacă „Ziar de Caransebeş” ar decide prin vocea comentatorului de politică agrară că Nae Caranfil e un corupt, că numele lui are sorginte aromână şi ăsta e un argument clar de lipsă de caracter iar Florin Călinescu a primit rolul din „Asfalt Tango” pe pile?

 

– Propun ca în loc de audiţie, la Opera Cluj sau la Metropolitan, la Bucureşti sau la Scala, să existe un buton Golden Buzz prin care să fie aleşi cântăreţii din distribuţia fiecărei opere. Eventual să poată fi apăsat şi de trecători, astfel încât să avem o adevărată operă democratică. Cu un pic de străduinţă am putea aplica ideea asta şi la admiterea la Conservator şi, de ce nu, în orice alt domeniu al vieţii culturale, că prea au devenit artiştii şi creatorii înfumuraţi şi elitişti!

– Simt nevoia să-mi cer eu scuze, pentru că e puţin probabil ca împricinaţii să o facă, colegilor mei a căror muncă neîntreruptă şi nevăzută a fost direct sau indirect, cu voie sau fără voie, ofensată. Şi în primul rând munca lui Florin Estefan, cel mai direct şi nedrept atacat, căruia orice om de bun simţ şi bună credinţă îi vede rezultatele şi-i recunoaşte meritele în ridicarea operei clujene. Nu pot decât să sper, riscând să fiu idealistă, că ne îndreptăm spre o vreme a normalităţii, în care seriozitatea, munca şi valoarea vor câştiga competiţia cu show-ul facil şi semidoctismul agresiv”, a scris soprana pe reţeaua de socializare.