Cunoscutul om politic a vorbit despre arestarea lui: ”Eram convins că o să mor acolo! Sângele curgea ca tapetul pe pereți”

Amintirile deputatului Varujan Vosganian sunt absolut extraordinare, iar CANCAN.RO, site-ul nr. 1 din România, v-a prezentat, în exclusivitate, episoade memorabile din viața celebrului om politic. A fost șef de promoție în facultate, încărcător-descărcător la ”Fulgerul Bragadiru” – timp de trei luni – și a colaborat cu grupul Divertis. I s-a spus că nu are umor și că devine patetic atunci când scrie la persoana întâi, dar Varujan Vosganian a mers mai departe. Economist redutabil și scriitor, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România, Varujan Vosganian se dezvăluie, azi, dintr-o altă postură, aceea de revoluționar. (CITEȘTE ȘI: NU-ȚI VINE SĂ CREZI CU CE S-A OCUPAT CELEBRUL POLITICIAN LA SFÂRȘITUL ANILOR ’80! A COLABORAT CA UMORIST CU…)

„E o mare şansă să te întâlneşti cu moartea”, spune Varujan Vosganian. Foarte mulți nu știu că omul politic de astăzi a făcut parte dintre ”huliganii” care au ieșit în stradă, în decembrie 1989, pentru a răsturna regimul comunist al lui Nicolae Ceaușescu. În acele zile fierbinți și încărcate de dramatism, Varujan Vosganian nu a rămas în fața televizorului. A ieșit în stradă, la sala Dalles, a fost arestat și a văzut moartea cu ochii. Atunci când forțele de represiune au deschis focul asupra manifestanților care doreau să câștige, în sfârșit, libertatea, Varujan Vosganian a reușit să scape, inițial, de oamenii în uniforme ai regimului. S-a refugiat într-un bloc de locuințe din zona hotelului ”Union”, pentru a nu fi prins, sunând la fiecare ușă pentru a fi primit înăuntru. Nu i s-a deschis decât la ultimul etaj, de către o doamnă – Ionescu – pe care nu o va uita niciodată.

Arestarea

În apartamentul respectiv, Varujan Vosganian a urmărit la televizor ceea ce se întâmpla în stradă. Se vorbea despre ”huligani”, iar el era unul dintre ei. Doamna Ionescu a insistat ca el că nu mai plece din apartament, însă Varujan Vosganian a luat o hotărâre care îl va marca toată viața. A coborât din nou în stradă și s-a îndreptat către Piața Universității. A fost arestat după doar câteva minute.

”Mă uitam la televizor cum vorbeau despre huligani. Huligan eram eu. Femeia mi-a zis: «Stai aici până dimineaţă». Eu nu, mă duc la Revoluţie. Şi am coborât în stradă. Spre surprinderea mea, am văzut că strada era goală. M-am uitat în stânga, în dreapta, am luat-o către Piaţa Universităţii. După vreo cinci paşi, m-a strigat unul înarmat cu un pistol mitralieră și m-a somat să mă opresc. Mi-a pus pistolul în ceafă şi m-a dus câțiva metri – era o florărie în colţ -, m-a culcat acolo, într-o baltă. Eram şi-n blugi, aveam şi barbă. Aveam tot ce trebuie, ca să zic aşa. M-a culcat acolo, eram mai mulţi în aceeași situație. După aceea, ne-au luat şi ne-au băgat într-o dubă. Ne-au dus pe Strada Eforie, la un sediu al Securităţii”, spune Varujan Vosganian.

„Sângele curgea ca tapetul pe pereţi”

Varujan Vosganian își amintește că, în acel sediu al Securității, a trăit momente cumplite. Chiar dacă au trecut foarte mulți ani de atunci, amintirile nu s-au șters nici astăzi, fiind ca o cicatrice care te marchează pe viață. Câteva ore a fost obligat să stea cu fața la perete, alături de alți ”huligani” care ieșiseră în stradă pentru a răsturna regimul comunist, cu picioarele desfăcute și cu mâinile deasupra capului. În orice moment, el și alți revoluționari ar fi putut să fie împușcați, iar spectrul morții plutea prin acea încăpere. Apoi au fost duși cu toții în subsolul clădirii.

”Ne-au dus la etajul doi, acolo unde am stat de la opt-nouă seara până la două dimineaţa, cu mâinile deasupra capului, puse pe perete, cu picioarele desfăcute. E o poziţie îngrozitoare. Vezi prin filme cum sunt unii ţinuţi aşa. După o jumătate de oră, când se golesc vasele de sânge, încep să îţi tremure genunchii. Cei care cădeau erau loviţi cu bocancii pentru a se ridica din nou. Eu eram mai robust, n-am căzut. Pe la două noaptea, ne-au coborât la subsol. Era un subsol unde sângele curgea ca tapetul pe pereţi. Era ca şi cum ai fi spart un borcan cu sânge de perete. Aşa erau petele de sânge pe acel perete, de la capetele sparte”, povestește celebrul om politic.

„Ai cărţi, eşti intelectual!”

Într-o încercare disperată de păstra la putere Partidul Comunist, milițienii și securiștii vedeau un ”dușman al poporului” în oricine ieșise în stradă, în acele zile. Iar lupta se ducea și împotriva intelectualilor care nu se înregimentaseră în ”turmă” și îndrăzniseră să facă, la rândul lor, revoluție. Varujan Vosganian povestește că avea o geantă în care ținea o pâine și două cărți. Atunci când a fost percheziționat, cărțile respective l-au transformat, imediat, într-un intelectual periculos pentru regimul aflat în agonie. Au urmat alte momente de un dramatism feroce. Legat cu mâinile la spate, Varujan Vosganian a fost obligat să treacă printre milițieni și securiști care, înarmați cu bastoane și vergele de fier, îi loveau fără milă pe cei arestați.

”Şi a venit unul la mine. Aveam o geantă de umăr. Mi-a deschis-o, aveam în ea o pâine şi două cărţi. Zice: «Ai cărţi, eşti intelectual!» Şi i-a făcut altuia semn să mă lege. A venit respectivul, m-a legat cu mâinile la spate şi m-a aruncat – era un şir lung de civili şi personaje îmbrăcate în uniformă – pentru a fi lovit. Cei din şir te loveau. Mergeai printre ei, cu mâinile la spate, în timp ce te loveau, îndreptându-te către o altă dubă. Cei care cădeau erau loviţi cu picioarele. Dacă rămâneai în picioare şi fugeai către dubă, puteai să scapi cu o lovitură de baston în rinichi. Căzând, primeai picioare în burtă sau vergele de metal pe glezne. Vergelele erau cele mai periculoase, pentru că spărgeau vinişoarele de sânge şi îţi transformau picioarele în butuci. Am intrat în dubă, iar asta se întâmpla deja pe la trei-patru dimineaţa”, își aduce aminte Varujan Vosganian.

„Legaţi cu mâinile la spate, aruncaţi unii peste alţii”

Întâlnirea cu moartea nu a fost doar un simplu joc de cuvinte al scriitorului, iar Varujan Vosganian a trăit, atunci, cele mai grele momente din viața sa. Arestații au fost duși cu duba pe un câmp, aruncați unii peste alții, cu mâinile legate la spate și păziți de soldați înarmați. În orice moment, un superior ar fi putut da comanda fatală ”Foc”. Varujan Vosganian este încă marcat puternic de acele ore și mărturisește că era convins că acolo își va găsi sfârșitul, după o viață – așa cum spune el – ”ratată”. Totuși, conchide că este o mare șansă să te întâlnești… cu moartea, conștientizând sfârșitul iminent.

”Ne-au dus pe un câmp. Oamenii erau legaţi cu mâinile la spate, aruncaţi ca oile, unii peste alţii, păziţi de trei soldaţi cu puşti-mitralieră. Noi, după toate zvonurile conform cărora muriseră 30.000 de oameni la Timişoara, eram înspăimântaţi. Aşa am stat două-trei ore, cu moartea în faţă. E o mare şansă să te întâlneşti cu moartea. Dar să te întâlneşti pe bune, eram convins că o să murim acolo. Una e să te gândeşti că o să treci strada şi s-ar putea să te calce o maşină şi alta este să stai într-un spaţiu compact cu moartea în faţă, să conştientizezi ideea de moarte iminentă. Şi mă gândeam: «Uite ce viaţă ratată». N-am copii, am scris vreo două-trei cărţi, n-o să le citească nimeni, niciodată, poate n-o să ştie nici unde m-au îngropat”, spune Varujan Vosganian.

CANCAN.RO, site-ul nr. 1 din România, vă va prezenta, în episoadele viitoare, și alte amintiri memorabile ale lui Varujan Vosganian. Cu atât mai mult cu cât, după arestare, celebrul om politic de astăzi a fost aruncat într-o celulă, în înspăimântătoarea închisoare Jilava.