Cum se scrie corect „încontinuu” sau „în continuu”?

Limba română este una dintre cele mai complexe dinamice și vii limbi din lume. În sprijinul acestui adevăr incontestabil, stau mărturie particularitățile continue ce survin în componența sa. Dincolo de englezismele care își fac tot mai mult loc în vocabularul actual, rămân cuvinte românești care pun sub semnul dificultății modalitatea lor de scriere, abordare.

Deși la prima vedere, exprimarea orală sau în scris pare una facilă, nu este câtuși de puțin așa. Astfel, un enunț eronat își are rădăcina în necunoașterea reală a formei supuse regulilor gramaticale, putând crea probleme celor ce îl formulează. Un asemenea caz îl poate constitui folosirea cuvântului cu dublă formă, „încontinuu” și „în continuu”. Acestea se folosesc în contexte diferite, însă niciunul dintre cele două moduri de scriere nu este greșit.

Când se folosesc corect aceste cuvinte

Există în limba română situații care îi pun în dificultate pe cei dispuși să abordeze respectivele cuvinte, deoarece au forme duble acceptate. De aceea, este absolut necesar să se știe când se folosește una dintre ele, când cealaltă.

Încontinuu

Foarte des întâlnim forma încontinuu. Ca parte de vorbire este adverb, determină un verb și este compus prin alăturare („în” plus „continuu”), însemnând- întruna, mereu, necontenit etc.
De ex. Vorbea încontinuu, adică întruna/mereu/necontenit. „Aici vorbea” este verb, iar „încontinuu” este adverb.
Îmi vine să mănânc încontinuu.
Plouă încontinuu de câteva zile.

În continuu

În continuu s-a format din prepoziția „în”, căreia i s-a alăturat adjectivul „continuu”. Ce-i drept, această variantă este utilizată mai rar. Prepoziția „în” intră, de cele mai multe ori, în componența unor locuțiuni adverbiale, cum ar fi: în adevăr, în grabă, în zadar și, desigur, în continuu.
De ex. Proiectul propus se află în continuu progres. „Continuu” este adjectiv, „progres” este substantiv precedat de prepoziția „în”.
Apele de pe urma ploii sunt în continuă creștere.

În concluzie, când folosim forma legată și când scriem despărțit? Pentru această situație este necesar să-l înlocuim pe „încontinuu” cu unul dintre sinonimele sale. În general, cea mai adecvată formă, utilizată ca atare, este „întruna”. Așadar, diferența dintre cele două variante, una legată, cealaltă dezlegată, constă în valorile gramaticale pe care le îmbracă, respectiv adverb sau adjectiv precedat de prepoziția „în”.

O confuzie similară se poate face și pentru „întruna” sau „într-una“. Aici este vorba despre două cuvinte cu sensuri diferite, care se folosesc în situații ce nu seamănă deloc.

Când se folosește „întruna” și când se folosește „într-una”

Pentru început, trebuie precizat că ambele variante sunt corecte. „Întruna” este un adverb care înseamnă „mereu”, „neîncetat”, „continuu”.
De exemplu: Plouă întruna/mereu/continuu/neîncetat.

Pe de altă parte, „într-una” este compus dintr-o prepoziție și un numeral, cu sensul de „în una dintre”.
De ex. Într-o zi voi face ceva folositor.
Într-unul dintre dulapuri se afla toate umerașele.