Pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, Ziua Muncii, sărbătorită în fiecare an pe data de 1 Mai, era motiv de propagandă. Comuniștii organizau defilări uriașe care aveau ca scop ridicarea în slăvi a partidului de la conducere dar și a dictatorilor Nicolae și Elena Ceaușescu.
Ziua Internațională a Muncii a fost decretată de Congresul Internaționalei Socialiste în anul 1889, aceasta fiind sărbătorită pe data de 1 Mai în memoria victimelor grevei generale din Chicago. Această sărbătoare era marcată de manifestații muncitorești.
Iată cum era sărbătorită ziua de 1 Mai în perioada comunistă!
De-a lungul timpului, ziua de 1 Mai a devenit sărbătoarea mișcărilor muncitorești în toată lumea. În țara noastră, această zi a fost sărbătorită pentru prima oară de mișcarea socialistă în anul 1890. Pe vremea comuniștilor, Ziua Muncii era motiv de propagandă. Partidul Comunist organiza manifestații uriașe pentru a-l ridica în slăvi pe dictatorul Nicolae Ceaușescu.
Sute de oameni participau la parade îmbrăcați în haine de sărbătoare, scandând și purtând mesaje elogioase la adresa partidului de la conducere. Ziua de 1 Mai strângea laolaltă sute de muncitori, pionieri şi şoimi ai patriei. Totul era organizat în numele poporului român și al lui Nicolae Ceaușescu. În fața conducătorului și a soției sale, Elena Ceaușescu, se strângeau copii, adulți, muncitori și intelectuali pentru a slăvi partidul comunist.
După revoluția din decembrie 1989, autoritățile locale au renunțat la manifestațiile de 1 Mai, această zi fiind marcată prin evenimente sociale, organizate în aer liber. Peste 80 de țări din lume sărbătoresc Ziua Internațională a Muncii pe 1 Mai.
De asemenea, în perioada comunistă, în fiecare an de 1 Mai, comuniștii organizau defilări grandioase. De cele mai multe ori, acestea aveau loc în Bucureşti, în apropiere de statuia Aviatorilor. Acolo era amplasată o tribună oficială în care se aflau Nicolae şi Elena Ceauşescu, dar şi alte persoane cu funcţii importante în Partidul Comunist Român.
Printre cei care aveau obligaţia să treacă prin faţa comuniștilor se aflau şi sportivii de performanţă. Nadia Comăneci, care la vremea respectivă era doar un copil, a dezvăluit cum erau acele momente.
„De regulă, sportivii erau urcaţi pe care alegorice. Când ajungeam în faţa tribunei oficiale schiţam doar câteva gesturi de gimnastică, pentru că locul era foarte mic şi nu puteai face mare lucru. Apoi, la finalul defilării mergeam dinn nou în cantonament, unde ne continuam pregătirea”, a dezvăluit Nadia Comăneci.