Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” este cunoscută pentru arhitecții din întreaga Românie, dar puțini știu cum se numea, de fapt, instituția înainte. În urmă cu două secole, avea cu totul alt obiect de activitate.
Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” este cea mai veche instituție de acest fel din România. De fapt, este continuatoarea formelor de învățământ de arhitectură inițiate în 1892 prin Școala de arhitectură înființată de Societatea Arhitecților Români.
Arhitectura a fost înființată în temeiul decretului domnitorului Alexandru Ioan Cuza din 1 octombrie 1864, cu denumirea de „Școală de Ponți și Șosele, de Mine și Arhitectură”. Secția a dispărut în scurt timp pentru că nu au existat suficiente fonduri.
În aprilie 1891, Comitetul de Conducere al Societății Arhitecților Români a hotărât să înființeze o școală particulară de arhitectură. A funcționat cinci ani. Apoi, a fost oficializată ca învățământ de stat, sub denumirea de Școala Națională de Arhitectură prin reforma învățământului inițiată de ministrul Spiru Haret, în decembrie 1897.
În anul 1904 a fost creată Școala Superioară de Arhitectură ca instituție independentă de învățământ superior, cu un director propriu, Ermil Pangratti. În anul 1932, învățământul de arhitectură a avut pentru prima oară o lege a sa proprie. (CITEȘTE ȘI: Palatul Elisabeta, o ”perlă a Coroanei” în inima Capitalei)
Palatul Institutului de Arhitectură a fost proiectat în anul 1912. Deși este amplasat în centrul Capitalei, între celebrele fântâni și clădirea Universității, clădirea este ușor ascunsă. Planurile au fost realuizate în stil brâncovenesc de către Grigore Cerchez și Iorgu Ciortan.
Construcția s-a ridicat în atenția lui Simion Vasilescu și a durat trei ani. În anul 1915 a fost finalizată o parte din clădire, iar în perioada 1920 – 1927, construcția a fost finalizată de Constantin și Nicolae Dobrescu. Acum, clădirea este monument istoric.
În perioada anilor 1963 – 1968 clădirii i se adaugă un nou corp, construit în stilul acelor ani, dar care nu se potrivea cu vechea clădire. (CITEȘTE ȘI: Palatul Cotroceni, peste patru secole de tradiție. Istoria uneia dintre cele mai impresionante clădiri ale Capitalei)
Academia de Arhitectură a funcționat sub rectoratul profesorului Petre Antonescu până în 1938. Din toamna anului 1938 și-a regrupat disciplinele, iar Academia de Arhitectură a fost înglobată cu o titulatură nouă – Facultatea de Arhitectură – în structura Politehnicii din București.
În anul 1948, facultatea a fost desprinsă din cadrul Politehnicii în urma reformei învățământului. După o scurtă perioadă de independență, în octombrie 1949 Institutul a fost încorporat cu numele de Facultatea de Arhitectură în Institutul de Construcții, nou înființat prin restructurarea Politehnicii. În anul 2000, denumirea a fost modificată în Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, care este și în prezent titulatura oficială.
Modificarea denumirii a fost impusă de schimbările care au avut loc în structura internă a instituției, generate de necesitatea diversificării ofertei educaționale. Astfel, dacă actuala Facultate de Arhitectură este continuatoarea vechii Școli de Arhitectură, după 1990 au fost înființate două noi facultăți: în 1997 Facultatea de Urbanism, iar în 2003 Facultatea de Arhitectură de Interior. (CITEȘTE ȘI: Istoria fascinantă a Palatului Primăriei Capitalei. Lucrurile pe care puțini le știu despre această clădire)
Documentarea acestui material a fost realizată de Gândul.ro.