De mai bine de o săptămână cei mai mulți actori și cântăreți români și-au suspendat concertele și spectacolele din cauza pandemiei de coronavirus. Pe de-o parte, aceștia sunt fericiți că pot petrece mai mult timp acasă, în compania familiei și pot face lucruri mărunte pe care înainte nici nu le mai vedeau importante. Pe de altă parte, vedetele știu că la finalul acestei crize, va urma o alta mai gravă, din punct de vedere economic. Într-un interviu acordat pentru femeide10.ro, artiștii au mărturisit cu ce își ocupă timpul în această perioadă.
Mirabela Dauer este una dintre solistele de muzică ușoară care în aceste zile se bucură de liniște și nu se plânge de nimic altceva.
”Nu fac nimic glorios!!!! Filme, filme și știri. Nu sunt f panicată. Treburile casei, curățenie prin dulapuri, cățel , mâncare pentru cățel…. Cum spuneam, nimic glorios. M-am autoizolat. A! Și mai si răsfoiesc câte ceva. Deocamdată nu mă plictisesc!”, a mărturisit artista într-un interviu acordat Marinei Almășan, pentru femeide10.ro
Stilistul vestimentar, Alin Gălățescu, a mărturisit că această perioadă îl ajută să se ”reîmprietenească” cu somnul de mult uitat.
”Totul a revenit la ritmul acela ideal, uitat. Degust orice. Inclusiv panica – ce rabufneste de 2-3 ori pe zi, dar e stinsa repede. Avantajele sunt multiple. Daca respectam izolarea – deci risul direct e redus la minim. daca nu ne facem proiecte despre cum o sa fie financiar si sitemic dupa stingerea Pandemiei…totul arat foarte bine.Mananc mult mai bine si mai regulat – fiind izolat impreuna cu cea mica – ELIDA ELENA – si cu mame ei – Simona Semen. Dorm mult mai mult – inclusiv la pranz – eu fiind responsabil cu asta – si asta fiind ceva de nepermis inainte. Stau „oficial”mult mai mult pe net – ceea ce inainte evitam pe cat posibil. dar cel mai mult ma incarc spistual. Citesc linistit – ceea ce o faceam in grade mai mici inainte, datorita programului. Studiez colectii si analize de trend pe indelete, cu mare pasiune – pe Fashion. ma plimb prin Muzee Virtuale – Louvre / Prado / Moma – ceea ce nu-mi permiteamm inainte. Poate Live doar. Urmaresc mari spectacole de Opera – Metropolitan, mai ales. dar si sunt upgradat pana la zi cu tot ce inseamna desene animate – de cele japoneze, emotionante, soft, grafice si fantasy fiind indragostit. ma bucur ca afara e soare si aromele copacilor infloriti ajung deseori pana la mine. ma mai plimb prin colectia mea, mare , de parfumuri – la cre tin foarte mult. Reflectez. Caut imagini speciale – de fashion sau doar de arta fotografica pura. „Daca Trebuie, cu Placere!”, a mărturisit în interviu Alin Gălățescu.
Și actorii se bucură mai mult de micile activități. Citesc mai mult, ascultă muzică clasică și stau alături de cei dragi
SILVIU BIRIȘ ( actor): ”Aș putea spune că mă bucur de liniște.
Liniștea se poate păstra și după ce se va fi dat iar drumul la „circulație”.
Cu condiția să ne gândim zilnic la clipa care ne-a adus la tăcere.
Măcar să înțelegem ceva din asta.
Citesc și ascult muzică clasică.
Fac curat printre „amintiri” și în casă.
Vorbesc cât pot de des la telefon cu familia și prietenii.
Sport la domiciliu.
„Evadez” câte o oră când nu sunt perioade aglomerate.”
EUGEN CRISTEA ( actor) : „NU credeam să-nvăț a muri vreodată” , glăsuia cândva Eminescu, atât de hulit acum de marea „elită” profund antiromânească… Se pare că va trebui să ne obișnuim cu gândul. Încet-încet. Pe de altă parte, nu credeam că voi ajunge să trăim asemenea clipe. Chiar nu credeam. Mă deranjează însă că nu suntem corecți și disciplinați. Nici altruiști. Fiecare pentru el și atât. Nu mai contează omul de alături. Ci numai eu, eu și iarăși eu! Nefericiții care se bat pe pungile de mălai care, oricum, în scurt timp se vor umple de gâze, nu se gândesc decât la burtoi. Restul nu mai contează… Eu și restul lumii. Nu mai comentez animalele (of, iar jignesc bietele făpturi!) care au infectat atâția oameni din jur. Adevărate statui ale nesimțirii… Am luat hotărârea de a ne autoizola cu multă vreme inainte de a se declara într-un târziu starea de urgență. Poate prea târziu. Pentru că ne-am păstrat încă suflete de copil, soția mea și cu mine și, desigur, cățelușul Yummy, am inițiat un fel de piesă de teatru a cărei acțiune se petrece într-o închisoare. Închisoarea fiind mica noastră garsonieră. Nu de alta, dar e un piculeț mai mare decât o celulă. Avem program fix, afișăm meniul zilei, facem pe rând curățenie pe sectoare-exceptându-l pe Yummy. Avem ore de lectură obligatorie, vizionări de filme, operă, ascultat muzică pe vechiul și credinciosul pick-up. Ordine și disciplină! Ca lecturi obligatorii avem CIUMA lui Camus, MARILE DEZASTRE ALE OMENIRII, ISTORIA LUMII, CRIMĂ ȘI PEDEAPSĂ, ARTA RĂZBOIULUI, și lista poate continua. Avem cărți de colorat, truse de pictură și am început amândoi să lucrăm la câte o carte. Continuăm să repetăm o piesă în doi, care ar fi trebuit să aibă premiera la TNB pe 28 martie, în speranța că o vom aduce în fața publicului, probabil în octombrie. N-am precizat anul… Vorbim mult împreună, uneori intevine și câinele!!!, făcând și un bilanț al unei vieți frumoase, fiind alături de peste 35 de ani. Încercăm să ne păstrăm calmul (ce-i drept, mie nu prea îmi iese!) și să respirăm aer curat la geam. E curat, după ce s-a mai renunțat la ucigașul zeu-automobil. Păcat că nu mai ies cu bicicleta. Asta e. Pentru azi, cam atât. Sănătate!”