Adrian Păduraru, invitatul lui Adrian Artene în cadrul podcastului „ALTCEVA”, a rememorat clipe din perioada în care a avut o strălucire și și-a dat seama că destinul lui se îndrepta către zona cinematografiei și a teatrului, și nu către medicină. Astfel, pentru a putea vizualiza discuția integrală dintre actor și directorul editorial al Grupului Gândul, abonați-vă la canalul de YouTube ”ALTCEVA cu Adrian Artene”.
Adrian Artene: Pentru că devine discuția circulară, referitor la halatul de medic, în copilărie și până la vârsta adolescenței, halatul de medic era o tentație mai mare pentru dumneavoastră decât scena. Și, poate, sub impulsul părinților, încercați să vă pregătiți pentru medicină.
Adrian Păduraru: Da, m-a ținut trei zile dorința de a fi medic. Ai mei, când au aflat că voiam să mă fac medic, mi-au cumpărat un compendium, m-a înfricoșat dimensiunea lui, dar nu numai asta, cred că am un tip de sensibilitate care nu s-ar fi putut adapta. Nu spun că medicii nu sunt sensibili. Am prieteni medici, doi dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt medici chirurgi. Sensibilitatea are și ea tot fel de nuanțe. Nu cred că aș fi putut să operez sau să încerc tratamente pe viața oamenilor, pe de-o parte, și pe de altă parte, mi-a plăcut dintotdeauna actoria, am crezut întotdeauna că asta trebuie să fac, am crezut chiar când nu știam ce înseamnă actoria, iar când am descoperit ce este mi-am dat seama că am avut o intuiție bună.
Adrian Artene: Dar când vi s-a dezvăluit orizontul către zona cinematografiei și a teatrului? Pentru că, am înțeles, exista această proiecție a halatului de medic, dar care a fost momentul în care, în minte, vi s-a dezvoltat această dorință de a fi pe scenă?
Adrian Păduraru: N-are nicio legătură cu realitatea scenei, dar a fost o întâmplare de clasa a II-a, când am ajuns pe scenă în fals, făcut pionier, că eu nu eram încă pionier, era o vârstă de la care se întâmpla.
Cred că m-a fascinat atunci puterea pe care o aveam. La Teatrul de Vară din Iași se întâmpla lucrul ăsta, nu-mi dau seama, 2,3 5 sute de oameni, oricum era spațiul foarte mare. Faptul că toți oamenii ăia de acolo făceau liniște și ascultau ce spuneam eu mi s-a părut fascinant. Și am coborât de pe scenă cu gândul că actor mă fac.
Cine deţine informaţii despre acest subiect este rugat să ne scrie la [email protected], să ne sune la 0741 CANCAN (226.226) sau să ne scrie direct pe WhatsApp.