În cartea sa „Orizonturi roşii”, Mihai Pacepa o descrie pe Elena Ceauşescu ca pe o femeie rea, chiar malefică, veşnic nemulţumită şi răutăcioasă. De departe însă, cele mai captivante relatări rămân cele despre fanteziile pe care fosta primă doamnă le avea.
În timpul vizitelor făcute în străinătate, „academiciana” care în realitate era semianalfabetă obişnuia să cheltuie sume impresionante pe cumpărături. Bijuterii, diamante, haine scumpe şi tot felul de produse de lux erau cumpărate şi aduse la Bucureşti de lacheii credincioşi ai Elenei.
Nimeni nu scăpa de răutăţile Elenei, iar soţiile subalternilor cu atât mai puţin. Tot Pacepa a prezentat-o ca pe un voyeur. Asta pentru că Elena Ceauşescu savura înregistrările primite de la Securitate în care una dintre soţiile subalternilor săi făcea sex cu amanţul. „S-o văd culcată în pielea goală sub omul tău! Mişcând din fundul ei grozav până la orgasm!”, spunea Ceauşeasca. Una dintre femeile pe care le ura era Violeta Andrei, soţia lui Ştefan Andrei, fostul ministru al Afacerilor Externe în Republica Socialistă România.
„Uită-te la curva asta!” a izbucnit atunci Elena. ”Partidul i-a dat ca soţ unul dintre oamenii săi de valoare, iar ea îşi ridică poalele în cap în faţa oricărui Tarzan care îi zâmbeşte”, ar fi comentat Elena Ceauşescu.
Şi Eugen Proca, fost ministru al Sănătăţii, a vorbit despre răutatea Elenei Ceauşescu. Acesta o vedea ca pe o scorpie, „ceva între Imelda Marcos, Evita Peron şi Jiang Qing”. „Era o adevărată scorpie. Nu era niciodată mulţumită. Era meschină şi încăpăţânată. Era demonul lui Ceauşescu. Ca atunci când ai de-a face cu un nebun, era mai bine s-o ocoleşti şi s-o eviţi. Cu el se putea cel puţin vorbi, avea ceva omenesc, dar ea era pur şi simplu un monstru. Era extrem de vanitoasă şi aproape analfabetă. Mă făcea să mă gândesc la ceva între Imelda Marcos, Evita Peron şi Jiang Qing (a patra şi ultima soţie a lui Mao Zedong – n.r.). Puteţi să mă întrebaţi cum a putut un asemenea cuplu să se cocoaţe atât de sus? Aveau nervi şi muşchi tari. Ştiau să-şi aleagă oamenii şi să profite de sistem”, se mai arată în cartea lui Mihai Pacepa.