Primul Cod Rutier din România era extrem de diferit de cel actual. În anul 1869 apărea un regulament care viza trăsurile din București, din moment ce mașinile aveau să apară abia 32 de ani mai târziu. Cei care voiau să obțină un permis de conducere aveau cu totul alte probe de trecut, printre care și un examen oral.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, apare „Ordonanța pentru reglementarea trăsurilor în București” și prevede doar o viteză mică de circulație și atenție la locurile strâmte. Nouă ani mai târziu, un alt regulament stabilea și nevoia cailor de a fi hrăniți corespunzător pentru a putea trage trăsura, haine curate pentru „șoferi” și faptul că nu aveai voie să conduci dacă fumai sau consumai alcool. Bonus: trebuia să ai cel puțin 21 de ani.
Din anul 1906, este introdus „Regulamentul poliției rulajului și circulației pe căile publice”. Actul normativ a venit la cinci ani de când a fost înmatriculată una dintre primele mașini, un Oldmobile Curved Dash. Abia atunci, apar reglementări atât pentru șoferi, cât și pentru automobil. Un an mai târziu, se introduce noțiunea de „brevet” de șofer, un fel de permis de conducere.
(CITEȘTE ȘI: Capcanele din noul Cod Rutier! Rămâi fără permis instant, dacă nu ştii noua regulă)
Odată cu creșterea numărului de automobile din Capitală, din anul 1907. Paradoxal, abia în 1911 au fost organizate primele cursuri pentru cei care voiau permis au fost organizate în ianuarie și au durat trei luni.
În 1921, dacă voiai să primești permisul, aveai de trecut o probă practică și o probă orală, în cadrul căreia îți erau testate cunoștințele atât legislative la perfecție, cât și cele de mecanică.
(CITEȘTE ȘI: Se dă legea aşteptată de toţi şoferii! Noul Cod Rutier, mai „prietenos” cu cei care iau amenzi şi rămân fără permis)