Pablo Escobar a condus timp de 20 de ani, prin teroare absolută, un imperiu al drogurilor. Soţia lui, Maria Victoria Henao, o femeie… simplă, cu un aer puţin sofisticat. Nu e de-o frumuseţe ireală, nu e nici urâtă, dar nici interesantă. A ştiut să fie soţie şi mamă până la capăt. A ştiu să fie victima păcatelor omului care a ales-o pentru toată viaţa.
Maria Victoria a fost sigură de locul pe care îl are în viaţa lui. Şi-a asumat faptul că va veni un sfârşit care i-ar fi putut aduce moartea. Dacă nu l-ar fi întâlnit pe cel care i-a fost soţ, ar fi rămas la fel. Mamă, soţie, femeie. Poate lângă un om simplu, lângă care ar fi dus o viaţă cât se poate de normală. Totuşi, cred că are ceva mai mult, deoarece a rezistat cu brio încercărilor vieţii, nu şi-a trădat partenerul sub nicio formă, a avut curajul să dea naştere la doi copii în lumea în care ei trăiau. Fiind conştientă de ce îi aşteaptă. Se traduce astfel: iubire, poate în cea mai pură formă care i-a fost dăruită lui Pablo vreodată.
Din declaraţiile oamenilor apropiaţi lui şi ale familiei, ale oamenilor care l-au cunoscut atât cât le-a fost permis, această femeie a fost singura femeie din viaţa lui Pablo care l-a iubit pe necondiţionat şi nu a dat înapoi. Şi dintre toate femeile care au trecut prin viaţa lui Escobar, ea a suferit cel mai mult. Nu a trăit cu îndoiala că nu este suficient de bună sau că va fi, într-un final, părăsită. Da, nevasta unui om atât de influent la vremea respectivă, nu a avut astfel de frici. Ceea ce spune multe despre bărbatul de lângă ea. Poate asta a ajutat-o să reziste alături de el, atât de onest şi asumat.
Însă, s-a temut pentru viaţa lui, a ei, a copiilor lor, a familiei. Suferinţa din dragoste este un lux pe care puţini şi-l pot permite. Această femeie, căreia i s-a oferit lumea cu tot ce avea ea mai bun de oferit, a suferit. Frumos şi în tăcere. Este reţinută şi în ziua de astăzi şi nu a îndrăznit să păteze imaginea defunctului soţ.