Ștefan Bănică, cel ce avea să devină unul dintre cei mai talentați artiști ai României, a văzut lumina zilei în noiembrie 1933, în Bărăgan, într-o căsuță modestă din târgul de pe malul Borcei. Locuința există și astăzi în Călărași. Încă de copil a dovedit înclinaţii artistice. Când familia s-a mutat la Bucureşti, a cântat în Corul de copii Radio şi a participat, tot la radio, la emisiuni dedicate celor mici. A absolvit Liceul ”Dimitrie Cantemir” din Capitală, apoi, în anul 1955, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L.Caragiale”, la clasa profesorului Alexandru Finţi. Dragostea pentru muzică s-a transmis în familie, din generație în generație. Tatăl său a fost celebrul lăutar Drăgan Constandache Bănică, iar de talentul acestuia s-a “molipsit” până și nepotul lui, Ștefan Bănică Jr.
Harul său actoricesc a fost remarcat de către Radu Beligan, cel care i-a deschis drumul spre scena Teatrului Giulești și apoi la Teatrul Bulandra. Avea să joace în aproape 30 de filme, iar vocea i-a apărut pe 8 discuri de la Electrecord. Pe scena de la Bulandra a evoluat alături de mari nume ale actoriei românești. Opera sa este savurată oricând, indiferent de vârstă, fie că e vorba de dramaturgie, film sau muzică. Prietenii îl descriau ca pe un tip molipsitor, vivant, veșnic boem.
În teatrul de revistă, Ștefan Bănică Senior a alcătuit un cuplu memorabil cu Stela Popescu, înainte ca actrița să joace alături de Alexandru Arșinel.
”Sunt un om care n-ar supăra pe nimeni niciodată şi care înţelege să dăruiască tuturor oamenilor un surâs, o glumă, o butadă. În tinereţe am fost un vagabond, mai bine zis un hoinar. Am iubit oamenii, vinul, fetele frumoase şi la fel de nătângi ca mine şi voi rămâne în acest lanţ vrăjit toată viaţa”, spunea în trecut Ștefan Bănică Sr., conform newsweek.ro.
Ștefan Bănică a fost căsătorit de două ori și a avut doi copii. Întâi, s-a căsătorit cu jurnalista Sandra Vlad-Liteanu, care lucra la Agerpres.
Pe data de 18 octombrie 1967, femeia l-a adus pe lume pe Ștefan Bănică Junior, un artist atât de cunoscut și apreciat în zilele noastre. Cei doi au avut o relație frumoasă, chiar dacă divorțul a venit destul de repede.
Ștefan Bănică Junior a fost crescut de mama sa, dar și de bunici. Bănică Sr. s-a recăsătorit cu Irina, o creatoare de modă, devenind din nou părinte, cea de-a doua soție dând naștere tot unui băiat, pe Alexandru Silviu Bănică. Era fratele vitreg al lui Ștefan Jr. Între ei era o diferență de 10 ani. Cunoscut printre amici drept “Babanu”, Alexandru s-a stins, din păcate, în 2001, la 25 de ani, în urma unui teribil accident rutier provocat de prietenul său cel mai bun, care se afla la volan.
„Tata era un tip care iubea viața și asta se simțea cel mai tare la el. Era un bonviveur, dar știa să-și ascundă necazurile, atunci când apăreau. De multe ori, viața lui n-a fost tocmai roz” declara Ștefan Bănică jr la puțin timp după dispariția părintelui său.
Până la dispariția sa, Ștefan Bănică a suferit multe drame familiale. Cea de-a doua soție s-a stins, răpusă de o boală necruțătoare, iar marele actor și-a pierdut și fratele. Ambele evenimente au lăsat urme pe sufletul genialului actor de comedie.
„În ’83 jucam în două teatre: Bulandra şi Giuleşti, duceam în spinare 12 spectacole pe săptămână… şi ce spectacole, cu tone de text! Pe 18 ianuarie, jucam „Escu”, în sală erau 3-4 grade, publicul cu paltoane şi căciuli pe cap. Nu m-a durut, atât, am transpirat şi mi s-a făcut rău.
Am ajuns la doctorul Pompiliu Popescu. Zice: „Ce-ai făcut, Fane?” Ce-am făcut? „Ai făcut un infarct!“. În ’90 terminasem filmul lui Pintilie „De ce bat clopotele Mitică?“ Pe 7 iunie, vine o mașină să mă ducă la post-sincron în Buftea, atunci l-am făcut pe-al doilea… În august ’91, eram la Covasna, mă sună fiu-meu Alexandru: „Tată, nu vor să mă lase să dau treapta la „Tonitza”. Am făcut de trei ori drumul ca să-l conving pe un inspector să-l lase, atunci l-am făcut pe-al treilea…”
„Problemele lui de sănătate au fost tributul pe care l-a plătit pentru eforturile pe care le făcea, pentru credinţa pe care a avut-o în profesie. Tata era un tip care iubea viața și asta se simțea cel mai tare la el”, afirma Bănică Jr.
Marele actor a murit la doar 61 de ani, în data de 27 mai 1995, la o vârstă la care ar mai fi avut multe de oferit cinetografiei și teatrului românesc.
O iubire neîmpărtășită a fost cea pe care i-a purtat-o Cristina Stamate. “Unul dintre primele suspine de amor, cred că mă îndrăgostisem într-un fel de Ștefan Bănică Senior și cred că odată i-am trimis o carte poștală. Viața a făcut să ne întâlnim și să jucăm în aceleași spectacole și i-am mărturisit lui Ștefan.
De atunci, de câte ori ne vedeam în spectacole, venea lângă mine și îmi șoptea la ureche: ”Vaporul e afară. Când terminăm, te iau și fugim în lume”, mărturisea Cristina Stamate. Cristina s-a măritat la vârsta de 20 de ani și a fost căsătorită, timp de 11 ani, cu actorul Dan Ivănescu, mai mare ca ea cu șapte ani.
Pe scena Teatrului Bulandra a evoluat alături de mari nume ale scenei româneşti, realizând creaţii actoriceşti de excepţie în „D’ale carnavalului” (Iordache), „O scrisoare pierdută” (Ghiţă Pristanda), „Revizorul”, „Furtuna”, „Victimele datoriei”. Roluri memorabile a făcut, de asemenea, şi pe scena Teatrului de Revistă. Ştefan Bănică a jucat, de asemenea, în piese pentru Teatrul Naţional Radiofonic, între acestea numărându-se ”Anecdota provincială”, ”Bărbierul din Sevilla”, ”Districtul celălalt”,”Visul unei nopţi de iarnă” etc.
În cinematografie şi-a făcut debutul în 1965, fiind distribuit în filmul ”Dincolo de barieră” (regia Francisc Munteanu). A mai jucat în filmele: ”Golgota” (regia Mircea Drăgan, 1966), ”Tunelul” (regia Francisc Munteanu, 1966), ”Împuşcături pe portativ” (regia Cezar Grigoriu, 1967), ”Zile de vară” (regia Ion Niţă, 1967), ”Vin cicliştii” (regia Aurel Miheleş, 1968), ”Brigada Diverse intră în acţiune” (regia Mircea Drăgan, 1970), ”Cântecele mării” (regia Francisc Munteanu, 1971), ”Brigada Diverse în alertă!” (regia Mircea Drăgan, 1971), ”Proprietarii” (regia Şerban Creangă, 1973), ”Păcală” (regia Geo Saizescu, 1974), ”Fair Play” (regia Alexandru Danciu Satmari, 1977), ”Septembrie” (regia Timotei Ursu, 1977), ”Cianura şi picătura de ploaie” (regia Manole Marcus, 1978), ”Singur printre prieteni” (regia Cornel Todea, 1979), ”Nea Mărin miliardar” (regia Sergiu Nicolaescu, 1979), ”De ce trag clopotele, Mitică?” (regia Lucian Pintilie, 1982), ”Harababura” (regia Geo Saizescu, 1990), ”Cel mai iubit dintre pământeni” (regia Şerban Marinescu, 1993), potrivit volumului ”1234 cineaşti români” (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1996).
Cu o voce, un şarm şi un stil inconfundabil de interpretare, Ştefan Bănică s-a remarcat şi ca un cântăreţ talentat, piesele interpretate de el rămânând celebre. Amintim dintre acestea: ”Îmi acordaţi un dans”, ”Cum am ajuns să te iubesc”, ”Gioconda se mărită”, ”Cine umblă prin vecini”, ”Astă seară mă fac praf”, ”Of, inimioară”, ”Altă dată”, ”Ştiu de mult”, ”Spune-mi mie Bucureşti” ş.a. De asemenea, ani la rând a format împreună cu actriţa Stela Popescu un cuplu artistic extrem de îndrăgit în spectacole de revistă şi în spectacole de divertisment la televiziune.