Cum a ajuns fostul campion olimpic Emil Zatopek să lucreze în mină

Anul 1968 avea să aducă schimbări importante în Cehoslovacia, care îl vor afecta în mod direct și pe Emil Zatopek.

Devenit colonel, el a fost o figură influentă în Partidul Comunist, dar a susținut aripa democratică, mai ales după ce Alexander Dubcek a preluat puterea. Dar Primăvara de la Praga a fost oprită în august 1968, când tancurile rusești au invadat capitala Cehoslovaciei. Zatopek și soția sa au fost printre primii ieșiți pe străzi pentru a vedea ce se întâmplă. Ei au intrat în vorbă și cu soldații sovietici, iar unii dintre ei nici măcar nu știau în ce țară se află, conform spuselor Danei Zatopkova. Emil a condamnat vehement această acțiune de înăbușire a libertății Cehoslovaciei, declarând chiar că Uniunea Sovietică nu ar trebui să aibă voie să mai participe la Jocurile Olimpice!

Protestele lui Zatopek au continuat, dar nu au rămas fără urmări. În 1969, când vechea gardă a Partidului Comunist a revenit la putere, cei cu viziuni democratice și care au criticat invazia sovietică au avut de plătit un preț scump. Emil Zatopek a fost decăzut din drepturile sale, exclus din armată și trimis să muncească într-o mină, departe de soția sa, pe care avea voie să o viziteze doar o dată la câteva săptămâni. Chiar și în asemenea condiții, el a găsit și jumătatea plină a paharului: “Pământul este frumos nu doar deasupra, ci și în interior.”

După un exil de patru ani și jumătate, în care a dormit într-o caravană, alături de ceilalți membri ai echipei de extracții, el a revenit la Praga, deși era văzut în continuare drept un trădător al cauzei sovietice. Emil Zatopek a fost reabilitat după Revoluția de Catifea din 1989 de președintele Vaclav Havel și a trăit modest până la sfârșitul zilelor lui, pe 22 noiembrie 2000, când a murit la vârsta de 78 de ani.

Povestea completă a lui Emil Zatopek poate fi citită în cartea „100 de sportivi legendari”, care va apărea în acest an.