Unul dintre cele mai mari şi prestigioase cimitire din Europa a ajuns ca o junglă! Cei care şi-au cumpărat un loc de veci în Cimitirul Bellu şi-au transformat cavourile în kitsch, cu decoruri ciudate, în faţa cărora nu şti dacă să râzi sau să plângi.
Dacă ar şti domnul Constantin Grigorescu că lumea care ajunge în Cimtirul Bellu întoarce capul de fiecare dată când trece pe lângă cripta lui şi râde în pumni, probabil s-ar zvârcoli în mormânt, cum spune vorba bătrânească. Urmaşii acestuia s-au gândit că amintirea lui este reprezentată cel mai bine de o poză în care apare alături de soţia lui. Însă nu oricum! El cu limba scoasă, iar ea, doamna Maria, cu spatele uşor înclinat spre el şi ochii semi-deschişi.
De râsu-plânsu sunt şi unele dintre mesajele care te urmăresc de pe alte cruci, de genul: „Cu nimic nu te alegi pe pământ, decât cu o cruce pe mormânt”, „Am fost ce eşti, vei fi ce sunt”. Îţi faci cruce şi mergi mai departe. Până vezi semnătura unei doamne, Liliana, trasă la indigo chiar pe piatra funerară, sau un bidon de plastic care atârnă de crucea unui bărbat. Acelaşi film, cu „actori” diferiţi, şi în cimitirul Reînvierea. Nu mică ne-a fost mirarea atunci când am văzut în preajma unui cavou, ieşind din groapa răposatului, două burlane de aerisire.
Iar în vecinătate acestuia ai putea să juri că cineva a ridicat un magazin. Dar nu! Este doar o baracă ruginită, cu geamuri, care ascunde un loc de veci.
Tot aici, deasupra unei cripte, urmaşii unui bărbat au construit un altar plin cu ghivece, beteală, flori din plastic, icoane şi statuete. Tot ce vrei. Un kitsch care, în mod cinic, dă aspect de sărbătoare!
Puţin mai departe, un urmaş cu multă imaginaţie s-a gândit să construiască chiar o grădină de vară în jurul unui mormânt.
(Maria Apostol, Ionuţ Ungureanu)