Dupa cinci zile de la disparitia lui Carmen, lacrimi, nervi, griji si negocieri intense pentru a o aduce inapoi acasa, Adi Minune pare la un pas sa cedeze nervos. Cantaretul trece de la o stare la alta, conduce nervos si incalca regulile de circulatie.
Desi declara peste tot ca a acceptat decizia fiicei sale de a-si incepe o viata alaturi de iubitul ei, Franco, departe de familie, Adi Minune nu-si revine dupa lovitura grea primita zilele acestea si nici nu pare dispus sa renunte la cautari.
Astazi, cantaretul a mers din nou la Politia Ilfov, ca sa spuna tot ce stie despre locul in care s-ar putea afla adolescenta de 16 ani. In cele cinci zile care au trecut de la disparitia fetei, Minune si familia lui au purtat discutii telefonice cu Carmen, din care este foarte posibil sa fi aflat indicii despre „ascunzatoarea” celor doi indragostiti.
Dupa discutia cu politistii, Minune a iesit din sediu vizibil afectat de tot ce i se intampla. Obosit, mahnit si, totodata, ingrijorat, manelistul a incercat, totusi, sa mimeze un zambet.
A facut pasi mari si repezi pana la masina si chiar daca a incercat sa glumeasca usor cu o jurnalista, a recunoscut ca nu e in apele lui. „Mi-am dat seama ca nu e rasul meu ala bun” a marturisit Adi Minune.
Cantaretul s-a grabit, apoi, sa urce in masina parcata in graba, pe spatiul verde. Cel mai probabil, Minune venise intr-un suflet la intalnirea cu politistii, in care isi pune toata baza ca o vor gasi pe Carmen.
Ajuns singur, in masina, Minune a schimbat zambetul fortat din fata camerelor, cu o mina intunecata. Cu nervii la pamant de atatea zile, Minune a vrut sa ajunga cat mai repede acasa.
Vazand ca drumul cel mai scurt spre Stefanesti este extrem de aglomerat, Minune n-a mai tinut cont de regulile de circulatie, a „taiat” dubla linie continua si a traversat Capitala ca sa ajunga acasa.
A gonit pe sosele fara sa se mai uite la vitezometru si a trecut pe rosu la semafor.
Ajuns in fata casei, a zabovit cateva secunde ca sa discute cu un amic ingrijorat si el, pesemne, de soarta fetei lui Minune.
A.L.