Cristi Borcea a avut gânduri de sinucidere în închisoare: ”Am avut noroc cu Giovanni, cu Victor Becali, care au fost mai puternici şi mi-au insuflat din curajul lor”

De: Cancan
Publicat: 16/10/2018 | 18:22

Cristi Borcea a vorbit pentru prima oară deschis despre problemele pe care le-a întâmpinat în perioada în care a fost în spatele gratiilor. 

Cristi Borcea și-a deschis sufletul și a făcut niște dezvăluiri sincere despre perioada în care a fost în închisoare. Fostul acționar de la Dinamo a mărturisit că întreaga experiență a fost una groaznică și că de multe ori a avut gânduri negre. S-a gândit la sinucidere însă au fost oameni care l-au încurajat. (CITEȘTE ȘI: CRISTI BORCEA, SURPRINS LA PLIMBARE CU FIUL CEL MIC PRINTR-UN PARC DIN BUCUREȘTI. DETALIUL CARE A ATRAS ATENȚIA CELOR CARE AU TRECUT PE LÂNGĂ EI)

„Stăteam în cameră cu violatori, şi ucigaşi, şi din cei care făceau evaziuni, era un lot pestriţ. Am stat şi 14, şi 16 într-o cameră cât o sufragerie. Două toalete şi duşurile erau la 500 de metri. La Jilava, duşurile erau la comun, pentru 200 de deţinuţi! Au fost şi gânduri negre, dar am avut noroc cu Giovanni, cu Victor Becali, care au fost mai puternici şi mi-au insuflat din curajul lor.”, a declarat Borcea pentru cei de la gsp.ro.

Cristi Borcea a rămas cu traume

Cristi Borcea a mărturisit că a rămas cu traume după perioada pe care a petrecut-o în spatele gratiilor. Fostul acționar de la Dinamo a făcut diverse munci pe care acasă nu le-ar fi făcut pentru ca timpul să treacă mai repede. Se trezea dis-de-dimineață și dădea cu mopul cât era ziua de lungă. (VEZI ȘI: EXCLUSIVITATE | NUNTĂ DE CINCI STELE PENTRU CRISTI BORCEA ȘI VALENTINA PELINEL!)

„Patru ani şi jumătate a fost groaznic. Să nu-ţi vezi copiii e urât. Mai ales sunetul ală metalic, când se închid uşile şi tu eşti închis cu toţi… Am rămas cu traume pentru că îţi revii cu greu la viaţa normală după patru ani şi jumătate. Aici am realizat că libertatea omului e cel mai de preţ lucru al lui. Mă trezeam dimineaţa la şase. Aveam totul făcut: pat, îmbrăcat. Apoi începea calvarul. Făceam diverse munci pe care acasă nu le-aş fi făcut. Dădeam cu mopul până seara la şapte. Atunci ţi se închideau uşile. Am plâns că mă gândeam ce am fost şi ce am ajuns!”, a mai povestit Cristi Borcea.