Credinte amerindiene

Indienii apasi cred ca, atunci cand visezi o bufnita, moartea se apropie. Rolul ei este de a transporta sufletul catre lumea spiritelor. considera bufnita capabila sa aduca boala si pedepse mari celor care nu au sufletul curat. De aceea, ei cred ca aceasta pasare deosebita este sacra. cred ca bufnita de vizuina este protectoarea luptatorilor. De aceea, atunci cand mergeau la lupta, se inchinau acestei pasari, iar daca ea isi facea aparitia in seara de dinaintea razboiului, indienii luau acest semn ca fiind o asigurare din partea spiritelor ca poporul lor va ramane nevatamat. Totodata, indienii considerau bufnita de vizuina ca fiind zeul mortii, pazitorul focurilor si al tuturor lucrurilor care se afla sub pamant, inclusiv al semintelor pentru recolte. Ei numeau bufnita de vizuina Ko’Ko, care se traduce „paznicul intunericului”. Tot ei credeau ca Dumnezeu a creat bufnita cu coarne pentru a le proteja pomii. Indienii credeau ca bufnita cu urechi scurte a fost odata o fetita. Ea s-ar fi transformat prin magie intr-o bufnita cu cioc lung. Nativii indieni din aveau credinta ca bufnitele reprezinta sufletele celor decedati si reincarnarea acestora. Astfel, niciun membru al micului popor nu indraznea sa faca rau acestei pasari. Mai mult, ei credeau cu tarie ca, daca o bufnita era ucisa, si persoana reincarnata avea sa moara. Indienii credeau ca, daca visau o bufnita, ea urma sa le devina protectoare. Cei din cultul credeau ca ziua si noaptea au fost create dupa un concurs intre bufnita si iepure, cel din urma castigandu-l si primind gazda zilei. Bufnita s-a ales cu noaptea si doar atunci are voie sa-si arate frumusetea. Amerindienii din cultul credeau ca micuta cucuvea a fost la inceput cea mai mare pasare de pe pamant si era foarte mandra de glasul ei. Dar, dupa ce a incercat sa imite sunetul unei cascade, Marele Spirit a micsorat-o, facand-o sa mai imite doar sunetul unor picaturi de apa. Sufletele celor decedati se reincarneaza in bufnite, credeau indienii , din Arizona. Apoi, dupa ce parasea corpul bufnitei, sufletul se transforma in gandacel, apoi in aer. Dupa legenda amerindienilor din tribul , creatorul numit Nayenezgani i-a spus bufnitei, dupa ce a creat-o, „in vremurile ce vin, oamenii iti vor asculta vocea pentru a afla ce ii asteapta in viitor”. Tribul credea ca, dupa moarte, cei curajosi se transformau in marea bufnita cu coarne. Daca nu meritau sa se transforme, sufletele lor erau purtate de bufnite in lumea de jos. Mamele din tribul puneau o pana de bufnita la capul nou-nascutului, pentru a-l ajuta sa doarma. Indienii razboinici din tribul mergeau la lupta fluturand din maini precum bufnita din aripi, speriindu-si astfel adversarii.