Corina Chiriac a locuit mai bine de cinci ani în America. S-a întors însă în țara sa natală, unde și-a dorit să îmbătrânească. La cei 75 de ani, continuă să cânte și se bucură de faptul că generația sa a fost readusă în atenția publicului. Într-un interviu amplu pentru CANCAN.RO, doamna muzicii ușoare românești a făcut mărturii despre orașul său preferat, țara în care ar fi vrut să se mute, dar și despre când va sosi momentul retragerii și nu numai…
Corina Chiriac a străbătut lumea-n lung și-n lat, iar orașul care i-a plăcut cel mai mult rămâne Praga. Și-ar fi dorit să locuiască în Argentina, țară pe care a descoperit-o datorită verișoarei sale, la care a stat câteva luni, dar a ales să îmbătrânească în România. Marea artistă a mărturisit că se va retrage în momentul în care va considera că publicul nu se mai bucură de prezența sa și va ajunge la concluzia că nu mai e cazul să rămână e scenă.
CANCAN.RO: Ne aflăm la un eveniment de lansare a unei cărți, care are ca temă călătoria. Care e țara care v-a plăcut cel mai mult?
Corina Chiriac: N-am numai una. Orașul meu preferat este Praga. Prin asociere, Sighișoara și Sibiu, orașe medievale. Dar țara care mi-a plăcut cel mai mult a fost Argentina. Am ajuns la Buenos Aires unde am găsit o verișoară emigrată cu zeci de ani în urmă. Și am stat la ea mai mult, pentru că fiind acasă, se putea. N-am fost în Brazilia sau în altă țară din zonă. Dar pentru cei care au posibilitatea să ajungă acolo, Buenos Aires în sine e un vis extraordinar. O țară cu o climă mediteraneană. 90 la sută dintre copacii din oraș sunt totdeauna verzi. Majoritatea înfloresc. Am văzut copaci foarte înalți și ondulați, mi s-a spus că-s o specie de salcâmi. Iar ficușii de pe bulevardul principal, „9 iulie”, care duce la celebrul Obelisk sunt cam de grosimea a patru bărbați solizi. Cu rădăcinile aeriene aferente E o țară fabuloasă. O să-i sugerez și Marinei (n.r. Almășan) să ajungă în Argentina, măcar de dragul meu.
CANCAN.RO: Ați stat mulți ani și-n America..Nu ați pomenit-o printre țările preferate…
Corina Chiriac: M-ați întrebat care mi-au plăcut cel mai mult. Așa cum știe toată lumea, America e alcătuită din 54 de state. Eu am locuit în California de bază, care e un loc splendid. Mai ales zona litoralului pacific, unde am stat. Am fost în trecere prin New York, nu e genul meu de oraș. M-a intimidat, e prea mare, prea mult pentru mine. Am preferat California care e pe întindere, cu climă superbă, cu o căldură uscată, spre deosebire de Florida, unde clima e umedă și tot timpul te simți transpirat. M-am simțit foarte bine în California, am amintiri foarte frumoase. În California am fost emigrant și am luat emigrarea pe partea cea grea. Am învins, am reușit. În Argentina am fost doar turist…
Și stând acasă la verișoara ei și la soțul său, și ea fiind pensionară, deci libere amândouă, sigur că ne-am bucurat de frumusețile orașului pe care mi le-a arătat. Mi-a părut rău că nu am putut să mă mai duc sau să fi rămas pe acolo. Dar mi-am pus întrebarea, în câte țări poți să te mai duci?
CANCAN.RO: Și totuși, v-ați întors în România…
Corina Chiriac: Faptul că un om e liber să plece și să se și întoarcă e un privilegiu de care generația noastră nu se putea bucura înainte de 1989. Așa că eu am putut profita de această libertate. Și în momentul în care m-am întors după aproape cinci ani de stat pe acolo, mi-am pus problema cam unde cred eu că vreau să îmbătrânesc. Și probabil cel mai plăcut loc de a îmbătrâni este acasă.
CANCAN.RO: Acesta este motivul pentru care v-ați întors? Ce v-a lipsit în America? Faptul că nu cântați?
Corina Chiriac: Ar trebui date prea multe explicații, pentru a fi clar răspunsul. Eu nu am confundat niciodată existența mea de persoană pe acest pământ cu faptul că sunt artistă. În momentul în care le combini și le complici, lucrurile se derutează. Întotdeauana am avut o existență a mea, de cetățean al planetei, al lumii. În America eu nu am fost artistă, ci un funcționar public. Lucru de care sunt foarte mândră, pentru simplu motiv că mi-am demonstrat faptul că nu depind de a fi Corina Chiriac pentru a-mi câștiga pâinea. E colosal de important.
Am învățat o meserie nouă, am scrisori de recomandare extrem de bune de la foștii mei șefi, patroni. Au aflat foarte târziu că eu aveam o carieră artistică în Europa. Eram agent imobiliar și nu avea nicio legătură. Dar având experiența scenei și a lumii, sigur că eram foarte potrivită pentru a prezenta un apartament și a convinge un potențial cumpărător sau viitor locatar să ocupe un apartament în acel imobil și nu alături. Pentru că e mai bine la noi. A fost extrem de interesantă experiența.
Practic eu am trecut printr-o reconversie profesională. Și am reușit-o cu brio și sunt foarte mândră de asta. Aș fi putut face în continuare asta, acolo. Cântam pe o sumă modică, din când în când, într-o locație pentru români, dar nu asta conta. Eu nu-mi confund existența mea de persoană cu faptul că mai pot sau nu mai pot cânta. Ceea ce e foarte important. Pentru că această detașare îmi dă mie relaxarea necesară să mă bucur de fiecare zi în care trăiesc, indiferent de întâmplările inerente legate de vârstă.
(CITEȘTE ȘI: CE PENSIE ARE CORINA CHIRIAC, DUPĂ O VIAŢĂ PE SCENĂ? „DACĂ BĂNUIAM…”)
CANCAN.RO: Faceți ceva să vă mențineți vocea?
Corina Chiriac: Vocea omului se schimbă, din fericire, fiziologic vorbind, între adolescență și vârsta matură de mai mute ori. Și vocea mea s-a schimbat. În 2019 am lansat de ziua mea un dublu album cu marea majoritate a șlagărelor mele vechi, imprimate în 1972, 75, 80 recorchestrate și recântate în 2019 cu vocea actuală. Am realizat un dublu CD pe care de obicei îl fac cadou la lansările mele de carte. A fost un efort financiar și vocal care mi-a făcut mare plăcere. Pentru că mâine dacă nu voi mai putea cânta deloc, există aceste imprimări recente.
CANCAN.RO: Până când vă mai vedeți pe scenă?
Corina Chiriac: Până când voi fi decentă pe scenă. Eu din fericire sunt un om lucid și am simțul ridicolului. Imediat ce voi considera că nu mai e cazul să apar pe scenă, pentru că va veni și momentul acela, atunci voi găsi o cale elegantă de a mă retrage.
Deocamdată am luat-o mai încet, particip la anumite evenimente, mă refer la spectacole. Am fost anul trecut invitată la festivalul TIFF la Cluj, la Constanța, la Alba Iulia. Publicul s-a bucurat de prezența mea, pentru că le-am răscolit amintiri cu tot felul de cântece. Atâta timp cât prezența mea va mai continua să aducă un zâmbet și-o bucurie, o voi face…
CANCAN.RO: A apărut la un moment dat zvonul că doriți să vă călugăriți..
Corina Chiriac: Eu vara mi le petreceam la mănăstire la Agapia. Mai ales că, după eclipsa totală de soare, din 1999, dacă nu mă înșel, un eveniment extraordinar, au început verile toride. Din ce în ce îngrozitor de fierbinți. Și cum nu am o casă la țară, profitând de persoanele pe care le cunoșteam acolo, inclusiv maica stareță, doi preoți..ei găzduiesc pe vară turiști care se comportă conform cu locul..
Eu sunt un om credincios, un creștin practicant. Iar pentru mine a fost o plăcere să locuiesc acolo câteva veri la rând. La modul că am stat câte o lună-jumătate, două. La modul că m-am odihnit, m-am rugat, mi-am făcut exercițiile de meditație, m-am dus cu câinele, care trăia atunci. Ulterior mi-am pus aer condiționat în apartament. Dar faptul că stai lângă o pădure de brazi și ai în jur aer pe raze de kilometri întregi, unde nu există nicio industrie, iar zona Neamțului este absolut minunată. Tot nordul Moldovei este splendid. Probabil de acolo..
CANCAN.RO: Ce s-a schimbat în prezent?
Reintrând în carieră… Atunci era o perioadă în care generația noastră încă nu mai era cerută.. A fost o perioadă lungă, de vreo 15 ani, în care generația noastră era lăsată deoparte… În momentul în care am fost din nou solicitați și ne-am revenit în succes, mai ales vara nu am mai avut timp să stau acolo.
CANCAN.RO: Care credeți că a fost motivul pentru care generația de aur, să-i spunem așa, nu a mai fost solicitată?
Corina Chiriac: E o întrebare grea. Nu am încă exact un răspuns. Probabil anumite schimbări sociale necesită și o primenire, cum spunea bunica, a unor păreri ale publicului. N-am idee. Important este că generația mea a apucat vremea când a fost din nou solicitată și după o furtună de ape și de valuri, noi cei care mai suntem în picioare, foarte puțini din păcate, și mă refer la cei care încă mai activăm, cred că am găsit un fel de podeț, sau de podium, pe care ne putem odihni de acum pentru multă vreme.