Cum sa-i elimin teama de diriginta? „Copilul meu, elev in clasa a V-a, a inceput sa lipseasca de la scoala. Se pare ca doamna diriginta este cam severa cu elevii, iar lui ii este teama de dumneaei. Cum sa discut cu el ca sa-l fac sa-i dispara aceasta frica permanenta?” Roxana Diaconu – Cluj-Napoca Raspuns: Copiii se dezvolta mult mai repede daca stiu ce fac bine decat daca stiu doar ce fac rau. Observatiile in public se asaza asupra lui ca un stigmat de care cu greu poate scapa. Ideal ar fi sa puteti discuta si cu diriginta despre acest lucru. Daca nu se poate, incepeti prin a intelege cum vede copilul lucrurile. Nu aplicati regula fortei, pentru ca se va simti constrans intre doua medii ostile si acest lucru il va izola si descuraja. Discutand cu el, incercati sa il mobilizati pentru a gasi solutii. Intrebati-l cum vede situatia si ce poate face el pentru a o schimba. In solutiile pe care vi le da, incurajati-l sa fie obiectiv, sa se responsabilizeze si mobilizeze pentru rezolvarea conflictului. Aveti incredere in el, incurajati-l si asigurati-l de suportul dvs., dar nu ii rezolvati in mod direct problema, pentru ca poate intelege din asta ca va asumati consecintele faptelor sale. Fetita mea nu vrea sa doarma singura „Am o problema serioasa cu fetita mea de sapte ani. Nu vrea sa doarma singura in camera. Pana acum am locuit intr-o casa micuta, cu o camera, si dormea cu noi. Acum i-am amenajat o camera numai a ei. Dar refuza sa doarma noaptea acolo. Se sperie cand se vede singura in incapere. Ce sa fac?” Mariana Petre – Braila Raspuns: Un copil primeste cu drag orice dar, pentru ca el devine o dovada de iubire si apreciere. De aceea, pentru a o convinge sa doarma in camera ei trebuie, de fapt, sa o convingeti ca i-ati dat ceva. In acest moment, ea percepe ca i-ati luat ceva si lupta pentru a obtine din nou acel lucru. Cu ocazia asta a invatat puterea simptomului si promptitudinea cu care va are la mana daca ii este frica. In loc sa va lasati manipulati, prezentati-i acest lucru ca pe unul pozitiv, apoi negociati cu ea lucruri care sa ii dea confort: usa intredeschisa, luminita de veghe, povestea de seara, orice, dar nu a dormi cu voi in pat. As vrea sa-l am pe tata langa mine „Am 18 ani si pot spune ca am indurat destul la viata mea. Parintii au fost despartiti pentru ca tata ne-a lasat cand eu eram foarte mica, iar mama a murit in urma unei boli cardiace. De la 15 ani am ramas cu bunicii, dar i-am pierdut si pe ei. De multe ori mi-e dor de tata, as vrea macar pe el sa-l am acum langa mine. Dar stiu ca s-a recasatorit si are un copil. Ce sa fac? Sa merg sa-l caut sau nu?” Rodica Istrate – Brasov Raspuns: Fiecare om are nevoie sa simta ca apartine unui loc, unei familii. Dvs. i-ati pierdut pe toti cei care v-au fost alaturi si e firesc sa va indreptati atentia asupra singurei persoane care va este in acest moment posibila familie. Aveti dreptul sa o faceti si putem spera ca va fi bine. E frumos ca ati gasit in interior disponibilitatea de a da o sansa acestei relatii, insa nu stim cat de pregatit este tatal dvs. sa va primeasca in viata sa. Dincolo de decizia sa, dvs. va sunteti propria familie si e bine sa invatati sa va purtati ca atare, pregatindu-va pentru momentul cand veti avea un partener de viata si proprii copii. Nu sunteti doar un orfan, ci si o tanara care a fost iubita si ocrotita si careia i s-a lasat mostenire aceasta afectiune.