Copiii plang de saracie: „Ajutati-ma sa merg la scoala, parintii nu au bani de rechizite!”

75.033 de plangeri in sase luni

Contrar sperantelor noastre in vremuri mai bune, ne afundam tot mai mult in saracie. Nu mai putin de 75.033 de copii si parinti au reclamat la Telefonul Copilului, in primele sase luni ale acestui an, situatia dramatica prin care trec din cauza neajunsurilor. „Copiii-victime ne spun ca parintii si-au pierdut locurile de munca si astfel nu isi mai permit sa ii creasca. Altii ne sesizeaza ca parintii nu au locuri de munca si consuma bauturi alcoolice iar, pe acest fond, ii supun abuzului. Sunt si multe situatii in care cei mici ne transmit ca parintii nu ii mai lasa sa mearga la scoala pentru ca nu au cu ce sa ii imbrace sau nu isi permit sa le cumpere rechizite si le ingradesc astfel accesul la educatie. Majoritatea cazurilor primite in prima jumatate a anului 2011 sunt din Moldova”, ne-a spus Catalina Florea, directorul executiv al Asociatiei Telefonul Copilului.

„Mama ma bate tot timpul!”

Este si cazul unui adolescent de 15 ani, dintr-un sat aproape uitat de lume, care locuieste cu mama si fratii mai mari. A mers la scoala doar in clasa I, apoi familia nu l-a mai lasat sa studieze din lipsa banilor. Au urmat ani intregi de certuri, batai si chinuri grele. Ca doar era o povara grea pe umerii mamei sale. Uneori era internat din cauza batailor incasate tocmai de la cea care l-a purtat in pantece si i-a dat viata, si de la unul dintre frati. Nici nu mai voia sa revina acasa de frica furiei familiei. „Doamna, nu mai pot, ma bat tot timpul si mama si un frate mai mare, nu vreau sa mai ajung la spital, nu mai suport!”, cam astea sunt cuvintele pe care le-a rostit speriat baiatul catre un consultant al asociatiei.

„Alo! Casa de copii?”

Inca un pusti de 16 ani, satul de certurile cu parintii pricinuite de neajunsuri, a ales sa se desparta de familie si sa se mute intr-un centru de plasament. „Alo! Casa de copii?”, asa si-a inceput el povestea trista a vietii. Un alt adolescent de aceeasi varsta, cu o voce timida, le cere consultantilor sa-i schimbe destinul crunt. Cea mai mare parte a vietii si-o petrecuse la casa de copii, iar la 13 ani, din cauza reducerii numarului de locuri in centrul de plasament, a ajuns din nou in sanul familiei. Iar aici, in loc sa gaseasca protectia si caldura sufleteasca a parintilor, a fost primit cu cuvinte jignitoare si batai crunte. Tortura, pedepsele si tratamentele inumane la care era supus au facut ca baiatul sa renunte la scoala si chiar sa plece de acasa. Fugit la o ruda, a fost condamnat la foamete pentru ca aceasta persoana era, la randul ei, foarte saraca. Cu toate acestea, copilul nu a incetat sa spere ca intr-o zi va reveni pe bancile scolii si isi va cladi un viitor frumos. „Va rog, ajutati-ma sa pot merge din nou la scoala!”, aceasta a fost dorinta pe care i-a impartasit-o copilul consilierului aflat dincolo de telefon. Toti acesti pusti si-au gasit linistea cu sprijinul Asociatiei Telefonul Copilului, care a cautat solutii pentru rezolvarea problemelor lor. 116.111 este numarul la care oricine poate reclama un abuz asupra copiilor.