„Copiii ajung la scoala si la gradinita uzi la picioare”

A linisti gandurile unei mame… Ma numesc Oana si sunt mama a 5 copii frumosi si cu mult bun simt (asa isi lauda fiecare mama copiii). Cel mai mare este Alexandru de 12 ani, apoi am doua fete, de 8 si 9 ani, Roxana si Alexandra, un baiat de 6 ani, Radu si unul de 1 an si 6 luni care ne aduc veselia si norocul in casa (il cheama George). Eu lucrez la supermarket, iar sotul este sofer si nu ne ajung banii pentru a ne lua o masina, oricat am avea, fiindca avem o prioritate mai mare. O casa este ceea ce ne chinuim sa ne facem din anul 2005, fiindca stam intr-o camera de 9 m˛. Tot ceea ce am realizat, a fost prin forte proprii. De multe ori am renuntat la ceea ce mi-ar fi trebuit si le-am luat lor, chiar si un moft daca a fost pentru ca nu am vrut sa zica „ei au si noi nu”. Lumea m-a judecat in fel si chip si nu vreau ca ei sa auda cum spun „ce ti-a trebuit 5 copii”. Daca as avea o masina m-ar scapa de multe drumuri pe care le fac zilnic. In primul rand m-ar scapa de grija si teama de a nu se imbolnavi, atunci cand ploua, fiindca ajung la scoala si la gradinita uzi la picioare si asa stau intre 4 si 6 ore pe zi. Al doilea mare necaz al meu ar fi de a-mi ajuta fetele si de a le usura drumul pana la scoala de dans sportiv care este in celalalt capat al orasului, mergand lunea si miercurea pe jos cate 4 km numai dus. De ce imi trebuie o masina? Ar fi multe de spus din privinta unei mame care face zilnic drumuri la scoala, la medic, la serviciu, la piata, la supermarket, cand familia este numeroasa. Ce as face daca as castiga? As considera-o cea mai importanta din gospodarie, fiind lucrul cel mai valoros. Mai bine zis, as considera-o cel de-al 6 copil al meu si as fi foarte mandra. Cu mult respect o simpla mama iubitoare. MARINESCU OANA Roman, Neamt