Chris Paine a realizat un film al carui titlu este "Cine a «ucis» automobilul electric?". Scena de inceput a filmului prezinta chiar inmormantarea unui automobil, ceea ce ne duce cu gandul ca vom asista la o comedie. Si, totusi... Povestea din film ne spune, insa, cum, in 1996, au inceput sa apara pe soselele din California primele automobile electrice, care, evident, nu foloseau drept combustibil benzina si, deci, nu produceau gaze de esapament.
Zece ani mai tarziu, automobilul electric continua sa fie studiat si imbunatatit ca fiind speranta viitorului in industria autoturismelor. Ce anume facea, totusi, cercetarea respectiva sa fie atat de inceata si, mai ales, de ce aceasta cercetare lua mai curand alura unei agonii decat apropierea de productia industriala a acestui automobil-speranta?
Trebuie mentionat faptul ca automobilul electric nu este o descoperire recenta, acesta a aparut inca dinaintea Primului Razboi Mondial, dar si atunci imbunatatirea performantelor a durat mult, pana cand inventia a fost abandonata. Acum o suta de ani, numarul locuintelor bransate la curentul electric era in continua crestere, iar cererea de automobile electrice era din ce in ce mai mare: clientii de atunci apreciau noul tip de automobil pentru ca era silentios, nu producea fum si putea fi usor „incarcat” chiar si la o priza obisnuita din locuinta in aproximativ opt ore. Desi prezenta atatea avantaje, iar cererea pe piata era in continua crestere, primul automobil electric a „murit” la o varsta frageda. In perioada anilor ’20, automobilul care folosea drept combustibil benzina a castigat cursa in competitia cu automobilul electric.