În România există multe persoane care stau în chirie, iar adesea raportul dintre chiriaș și proprietar este unul inechitabil, ce vine în detrimentul primilor. În cele mai mult cazuri, chiriașii sunt obișnuiți să adopte o atitudine umilă în fața proprietarului și uită de drepturile legale pe care la rândul lor le au. Adesea, proprietarii profită de context și impun chiriașilor condiții absurde și au cerințe nefondate și, cel mai important, nesusținute de lege.
Atunci când o persoană se mută în chirie unul dintre cele mai importante aspecte asupra căruia trebuie să se aplece este contractul de închiriere. Deși, de cele mai multe ori chiriașii nu acordă deloc importanță acestui aspect, specialiștii îi sfătuiesc să o facă. Adesea, clauzele din contractul de închiriere sunt impuse direct de proprietar, iar specialiștii subliniază că acest lucru nu este normal și nici nu are susținere legală.
În mod normal, contractul de închiriere se negociază, nu se impune. Acest lucru însemnă că atât chiriașul, cât și proprietarul vin cu cerințe și lucrurile se negociază până când se ajunge la un numitor comun. Adesea, proprietarul are tendința de a impune restricții exagerate, iar chiriașul trebuie să știe că nu este nevoit să le accepte.
De asemenea, chiriașii trebuie să fie atenți ca în contractul de închiriere să fie trecută și suma plătită pentru chirie. Astfel, evită cu succes momentul în care proprietarul decide să ceară o chirie mai mare. Mai mult, chiriașii trebuie să știe și că nu au de ce să își bată capul cu rezolvarea problemelor din locuinţă. Aceștia nu trebuie să zugrăvească sau să repare lucrurile stricate din cauza uzurii. Toate revin proprietarului și trebuie specificate în contract.
Așa cum spuneam, chiriașii trebuie să pornească de pe picior de egalitate cu proprietarul. Ca în orice business, chiriașul este clientul și trebuie tratat ca atare. Proprietarul nu poate să facă tot ce vrea, iar „puterea” lui trebuie limitată și reglată de contract.
„Orice viitor chiriaş ar trebui să supună unui adevărat interviu potenţialul proprietar, să îi pună întrebări despre el, despre locuinţă, despre cum va decurge colaborarea, despre bloc, despre zonă, etc. Dacă se lămuresc cât mai multe întrebări, există cât mai puţine surprize mai târziu. Dar la noi există mentalitatea că proprietarul e stăpân, că chiriaşul trebuie să aibă cât mai puţine pretenţii. Nu este aşa, este ca în orice alt business: un client, ce trebuie tratat ca atare”, spune consultantul imobiliar Andrada Nica, potrivit imopedia.ro.
Pe lângă contractul de închiriere la care trebuie să fie foarte atenți, chiriașii trebuie să știe exact pentru ce plătesc și pentru ce lucruri proprietarul are dreptul sau nu să îi tragă la răspundere. De exemplu, de cele mai multe ori la închirierea unei locuințe proprietarul cere o garanție.
Chiriașii acceptă să o plătească având promisiunea că la final, atunci când o să se mute, o să primească banii înapoi. Însă, de cele mai multe ori proprietarii nu mai înapoiază banii și invocă pentru asta tot felul de motive, care nu sunt susținute și de lege.
„Proprietarii cer uneori taxe scandaloase pentru curăţenie sau spun că rezugrăvirea apartamentului trebuie suportată de chiriaş. Însă, în mare, depozitul de garanţie poate fi păstrat numai în cazul unei chirii neplătite sau în cazul unor daune dincolo de limitele bunului simţ. Sfătuiesc clienţii să noteze sau chiar să fotografieze defectele din locuinţă, pentru a evita anumite neplăceri”, recomandă avocatul George Beldie.