Celentano, din nou viral cu un monolog. Îți vor trece fiori pe șira spinării când îl vei asculta: „Cum facem noi ca să schimbăm sistemul? Asta-i întrebarea” 

Celentano, cunoscutul personaj din Las Fierbinți, a revenit luni seară cu un monolog de excepție. Personajul interpretat de Adrian Văncică prezintă printr-un monolog al resemnării, situația cu care se confruntă țara noastră. 

Adrian Văncică a făcut, luni seară, un alt moment excepțional care va deveni viral. În 2016 de 1 Decembrie, bețivul din „Las Fierbinți” înnebunea pe toată lumea cu o poezie dedicată României, acum însă, Celentano prezintă cu amărăciune situația din România.  În timpul unei interacțiuni cu un reporter care-l întreabă dacă a mai scris vreo poezie pentru Ziua Națională, Celentano încearcă să articuleze un răspuns și nu face altceva decât să ofere o altă lecție.

„Cui mama dracu’ îi mai arde de poezie, doamnă? Dumneavoastră nu vedeți cum trăim noi? Într-un banc de-ala sec care nu-l înțelege nimeni. Un pește mergea pe un drum. Asta-i România. Îl întreb: «ce caută mă, peștele ăla pe drum?» E normal? Nu e normal, peștele trebuie să stea în apă. Dar a ajuns peștele ăla acolo că l-a pus mă-sa, l-a pus ta-su, un senator, un deputat, pe pile. Și el când s-a văzut acolo ce face? Nimic, încearcă să meargă pe bicicletă, ca să fie el mai cu moț.

Ce se întâmplă cu toți pensionarii din România cu pensii mai mici de...

Și să mori e SCUMP în Cluj-Napoca. Cu cât se vinde un loc...

Nu mai e nimic normal. Te uiți în stânga, în dreapta. Anapoda ai școala. Copiii, îi învață în școală, tango. Termină școala, dă copilul de viață, surpriză! În viață se joacă călușarul. Știți? Nu știm. Păi de ce, mă? Pentru că pe noi, în școală, ne-a învățat tango. Păi hai, măi, să vă învețe ce trebuie. Păi nu putem. Păi de ce? Pentru că așa e sistemul. Așa e sistemul? Sistemul ăsta pe mine mă zăpăcește de cap, că nu înțeleg. Intri în spital și, dacă ai noroc să ieși de acolo, ești mai bolnav decât ai intrat. Te duci în alt spital să te tratezi de ce ai luat din primul, după aia în al treilea din al doilea și tot așa până când ajungi să te tratezi cu pământ la cimitir”.

„Cum facem noi ca să schimbăm sistemul? Asta-i întrebarea”

Cu și mai mult patos, bețivul satului ajunge și la cei mai importanți oameni din stat. Nici cei aflați la guvernare nu scapă de muștruluială.

„Cum facem noi ca să schimbăm sistemul? Asta-i întrebarea. Un pește merge pe drum. Pune, măi, peștele ăla în apă, să înoate, să dea din codiță. Avem și poezie în viața noastră. Avem poezie, respectiv rimă. Că și la poezie se repetă, și în viața noastră se repetă. Din 4 în 4 ani, din 5 în 5 ani. Este rimă încălecată, că toți vrea să ne încalece. Este rimă împerecheată, că toți vrea să ne împerecheze. Și vine cu aceeași poezie. O să fie bine, o să vă dăm, o să vă facem. O să facem schimbarea. Știți ce înțelege ei când face schimbarea? Că schimbă pe Mamba cu Tamba”.

Statul când zice că-ți ia, îți ia. Când zice că-ți dă, zice că trebuie schimbat sistemul

Celentano merge mai departe și explică ce înseamnă sistemul din România și cum funcționează lucrurile în țară. Finalul monologului este apoteotic.

„Explicați-mi mie, dacă este același joc, cu aceleași reguli, cu aceleași butoane, cu aceiași oameni, cum mama dracu’ se schimbă ceva? Cum? Vreau și eu să văd peștele în apă, drumul cu asfalt. Purceaua e moartă în coteț demult. Și știi ce face? Îi pune pijama și spune: «ba nu, doarme!» Zău, mă? De ce ești mă, hahaleră? Eu nu văd, mă, că e moartă? Și cum văd eu vede toți.

Și mai este un proverb care mă tot gândesc la el. Statul când zice că îți ia, îți ia. Când zice că îți dă, zice. Dar cred că sistemul trebuie schimbat. Și până se schimbă, ca să nu ne mai bazăm pe ăsta, hai să ne bazăm pe noi. Eu așa fac, mă bazez pe voi. Hai, România”.