Cele trei minuni care au salvat-o de la moarte pe Nadia Comăneci. „Avem o întreagă tradiţie a poveştilor despre…”

Supranumită “Zeița de la Montreal”, Nadia Comăneci (58 de ani) a traversat trei momente de cumpănă, în copilărie, în primii cinci ani de viață. Dumnezeu, din fericire, a ocrotit-o de fiecare dată. CANCAN.RO, site-ul nr. 1 din România, vă prezintă, în exclusivitate, pasaje din cartea “Scrisori către o tânără gimnastă”, lansată de fosta sportivă în decembrie 2003.

(VEZI AICI: CE MESAJ TRANSMITE NADIA COMĂNECI, DIN OKLAHOMA, CĂTRE TOȚI ROMÂNII)

Viața Nadiei Comăneci este demnă de scenariul unui film. Divinitatea a ocrotit-o în trei rânduri și a ajutat-o, astfel, să ajungă un idol pentru omenire. Prima dată când destinul a încercat-o a fost la scurt timp după ce a venit pe lume. La momentul respectiv, șansele de supraviețuire pe care le avea erau minime, după ce medicii i-au descoperit, la un control, o pungă enormă cu lichid, plină cu puroi.

Puse pe fapte! Simona Halep, Nadia Comăneci, Gabi Szabo și Camelia Potec s-au aliat pentru a salva sportul românesc: „Ajutor! Vorbim în van și nimeni nu ne ascultă!”

Pungă enormă cu lichid, pe creștetul capului

La îndemnul unei rude de sânge, Ștefania Comăneci, mama Nadiei, s-a dus cu fetița la o biserică. Atunci a avut loc o minune, povestită cu lux de amănunte de fosta gimnastă în cartea pe care a lansat-o în urmă cu aproape 17 ani.

“Mi-am făcut intrarea în lume cu o maladie gravă și rară. Pe creștetul capului aveam o pungă enormă cu lichid, care semăna cu o bășică. Medicii erau derutați, zicându-i mamei că nu era sigur că voi trăi. Mi-au făcut nenumărate puncții, dar problema nu a dispărut. Într-un târziu, bunica a învățat-o pe mama să mă ducă duminica la biserică și, înainte de venirea părintelui, să mă treacă de trei ori peste gard. A făcut-o, iar în dimineața următoare, când s-a trezit și m-a luat din leagăn, eram vindecată. A fost probabil o coincidență, dar aceasta este varianta ei și prima întâmplare norocoasă din viața mea”, a povestit Nadia Comăneci în cartea “Scrisori către o tânără gimnastă”.

(CITEȘTE ȘI: SECURITATEA A ÎNCERCAT SĂ O MĂRITE PE NADIA CU… “PENTRU PARTID, ERA UN LUCRU DE PUS ÎN VITRINĂ, O MIZĂ”)

Salvată în ultima clipă de bunic

Nadia Comăneci avea să treacă printr-un alt moment de cumpănă la scurt timp după ce a împlinit doi ani. Se afla în casa bunicilor, iar afară era o furtună puternică. A avut, din nou, noroc. A fost salvată de la moarte de bunicul ei, care a ridicat-o din patul unde dormea cu doar câteva secunde înainte ca tavanul să se prăbușească.

“Al doilea eveniment norocos a avut loc la o săptămână după ce am ieşit din spital. Mama locuia la bunici, pentru ca aceştia să o ajute să mă îngrijească. În prima noapte, s-a iscat o furtună cumplită, iar acoperişul gemea sub adevărate lespezi de gheaţă. A doua zi, pe când dormeam într-un pătuţ în bucătărie, fiindcă acolo era mai cald, părinţii şi bunicii au reparat ferestrele şi crăpăturile. Trecând prin bucătărie, bunicul s-a hotărât să mă ia în braţe. O secundă mai târziu, acoperişul s-a prăbuşit peste pat. Dacă bunicul nu mă ridica la vreme, muream. A fost, probabil, o altă coincidenţă, dar eu am crescut în România, în credinţa ortodoxă, iar noi avem o întreagă tradiţie a poveştilor despre minunile cereşti”, a povestit Nadia.

VIDEO | Nadia Comăneci a încercat să recreeze exercițiul de 10 de la Montreal: „Încă e distractiv”

La un pas de înec

Ultima dată, destinul a încercat-o pe Nadia Comăneci când avea doar cinci anișori. În timp ce traversa un pod de aproape cinci metri, a alunecat și a căzut. Nu a pățit absolut nimic! Incredibil!

“Mama mi-a povestit că prima bucățică de carne pe care am mâncat-o a fost de pasăre. Crede că de accea îmi plăcea așa de mult să stau în aer liber, să mă sui în copaci, să sar de la înălțime fără să mă rănesc. Și că de aceea m-am realizat ca gimnastă. Mai crede că, din același motiv, când eram mici nici nu mi-am rupt gâtul, nici nu m-am înecat când am căzut de pe un pod înalt de cinci metri.

Fratele meu, Adrian, era în căruț, alături de mama. Cumva, piciorul mi-a alunecat printre traversele din lemn, m-am împiedicat și am zburat peste parapet direct în apa destul de mică. Mama a intrat în panică. Nu putea să-l lase pe fratele meu singur și să sară după mine întâi, pentru că și el s-ar fi putut târî afară din căruț și ar fi căzut la rându-i. Apoi, dacă ar fi sărit din apă, probabil că mama s-ar fi prăpădit, lucru care nu ne-ar fi fost de niciun folos, așa că a luat-o la fugă pe pod, dar când a ajuns la capăt, eu deja o așteptam, tocmai ieșită din apă. N-aveam decât câteva zgârieturi. Și m-am plâns. Nici azi nu o fac decât foarte rar”, a rememorate Nadia.

(NU RATA: CUMNATA NADIEI COMĂNECI, REACȚIE ÎN PREMIERĂ DUPĂ DIVORȚ: ”E DUREROS CĂ…”)

Nadia Comăneci, ”Zeița de la Montreal”

Nadia Comăneci s-a născut pe 12 noiembrie 1961 la Onești, județul Bacău, și este considerată una dintre cele mai mari gimnaste din istorie. Pe 27 noiembrie 1989, cu mai puţin de o lună înaintea Revoluţiei, a fugit în SUA, acolo unde locuieşte şi în prezent, alături de soţul său, Bart Conner, cu care are şi un copil, pe Dylan, în vârstă de 14 ani.

Atât fosta mare gimnastă cât și soțul său, Bart Conner, călătoresc foarte mult ca să își onoreze contractele, iar, în lipsa lor, băiatul rămâne în grija managerului lor, Paul Ziert. Pe 18 iulie 1976, la doar 14 ani, Nadia Comăneci a obținut primul 10 din istoria gimnasticii, la Jocurile Olimpice de la Montreal. Atunci, Nadia a câștigat trei medalii de aur, la individual compus, bârnă și paralele, o medalie de argint, la echipe, și una de bronz, la sol.

Nadia și-a apărat titlul european în 1977, dar echipa României a ieșit din competiție în finale, în semn de protest față de arbitraj. La Campionatele Mondiale din 1978 a concurat cu greutate peste medie și ieșită din formă. Căderea la paralele a trimis-o pe locul 4, însă a câștigat titlul la bârnă.

(VEZI AICI: COMENTARIILE CELEBRE ALE LUI CRISTIAN ȚOPESCU! NADIA, PRIMA NOTĂ DE 10 DIN ISTORIA GIMNASTICII)

În 1979, Nadia Comăneci, din nou la greutate normală, a câștigat cel de-al treilea titlu suprem (devenind primul sportiv din istoria gimnasticii care a reușit această performanță). La Campionatele Mondiale din decembrie, ea a câștigat concursul preliminar, dar a fost spitalizată înainte de a participa la concursul pe echipe, din cauza unei infectări a sângelui în urma unei tăieturi la încheietura mâinii, cauzată de o cataramă din metal. În ciuda recomandărilor doctorilor, ea a părăsit spitalul și a concurat la bârnă, unde a obținut nota 9,95. Performanța sa a conferit României prima medalie de aur în concursul pe echipe.