Cele mai controversate personalități din perioada comunistă. Povești puțin știute, dar demne de un scenariu de film

În epoca comunistă, pentru multe persoane influente din România, visul suprem era să fugă de sistem – înspre Vest. Unii dintre ei au reușit să facă pasul peste hotare, pe alții încercarea i-a răpus. Dar poveștile multora dintre ei au fost și vor rămâne demne de un scenariu de film.

Așa cum este și povestea lui Victor Godeanu, personajul noului serial Spy/Master, disponibil acum pe HBO Max. Fuga lui reprezintă cea mai mare trădare din Epoca de Aur, Victor fiind nici mai mult, nici mai puțin decât mâna dreaptă a lui Nicolae Ceaușescu.

Victor Godeanu – agent triplu?

La o primă privire, Victor Godeanu este șeful adjunct al Departamentului de Informații Externe al României comuniste și consilier personal al lui Nicolae Ceaușescu – două funcții impunătoare, iar cel care le deține sigur este un om loial sistemului comunist, nu?

Ei bine, nu… pentru că identitatea diplomatică a lui Victor Godeanu este dublată de una secretă, ilicită, dar trecută cu vederea de regimul pe care îl servește. Motivul? De contrabanda lui cu blănuri și parfumuri cel mai mult se bucură Elena Ceaușescu. Iar de informațiile cu care face trafic Victor au nevoie toate Marile Puteri implicate în Războiul Rece. Când îl cunoaștem inițial, înțelegem că vinde informații confidențiale rușilor, dușmani de moarte ai lui Ceaușescu, dar traiectoria lui Godeanu devine și mai întortocheată odată ce decide să le întoarcă spatele amândurora și să dezerteze la americani.

Comunismul, doar o iluzie?

Totuși, haideți să facem un pas în spate și să ne aducem aminte cum a luat naștere regimul comunist în România. În anii 1946, au fost organizate alegeri parlamentare care ar fi fost falsificate de către comuniști pentru a ieși învingători. Un an mai târziu, regele Mihai I a fost alungat, iar țara a devenit Republică Populară. Venirea la putere a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej marchează începutul unei perioade tragice de persecuții și abuzuri, resimțite mai ales în rândul intelectualilor și foștilor oameni politici care au murit, mulți dintre ei, în penitenciarele de la Sighet, Aiud, Gherla și multe altele.

Din anul 1964, un alt lider comunist avea să vină la putere: Nicolae Ceaușescu, fost cizmar, care provine dintr-o familie modestă cu 10 copii. Chiar dacă mulți dintre martorii vremii susțin că a fost mai blând decât predecesorul său, abuzurile sistemului nu au încetat. Așa că iată doar câteva exemple ale perioadei, de oameni care au fugit, au răzbit sau au fost înfrânți de sistem.

Serghei Mizil, cel mai fericit elev al comunismului

În perioada comunistă, Serghei Mizil era un adevărat răsfățat al regimului. Fiind fiul lui Paul Niculescu-Mizil, înalt demnitar comunist, reușea să facă o mulțime de bani, mai ales prin vânzarea obiectelor care nu se găseau în țară. Doar din tapetele austriece reușea să scoată sute de mii.

Ca elev, era de neatins la școală, dat fiind faptul că era bun prieten cu Nicu Ceaușescu. Primul mare „băiat de oraș” recunoaște cu nonșalanță că a avut un sigur caiet, din clasa întâi până într-a XII-a, că nu a fost pus să susțină teze și că profesorii îi dădeau bani pentru a-și putea ține orele liniștiți. Cu sumele primite, mergea la o cârciumă, care era peste drum de liceul Ion Luca Caragiale.

Violeta Andrei, urâtă și interzisă de Elena Ceaușescu

Violeta Andrei este cunoscută pentru filmele și piesele de teatru în care a jucat, dar și pentru ura profundă pe care i-a purtat-o Elena Ceaușescu. Povestea sa începe din vremea în care era studentă la Universitate Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale”, perioadă în care s-a căsătorit cu Ștefan Andrei, politician comunist și ministru de externe. Alături de partenerul său de viață, a mers, în 1972, la o întâlnire cu mai multe personalități, printre care și Elena Ceaușescu. Încă de la primele întrevederi, soția lui Nicolae Ceaușescu a urât-o profund, motiv pentru care a fost „interzisă”.

Din 1972 până în 1976, nu a primit niciun rol, apoi a venit oferta unui regizor străin care se afla în afara influenței regimului. A avut un succes răsunător, a primit noi roluri și a fost premiată pe scenele internaționale – dar, în 1982, după ce câștiga Premiul Academiei de Arte de la Roma „Il Sagittario d’Oro”, Elena a pus piciorul în prag și Violeta a devenit persona non grata, ostracizată din film și televiziune.

Trupa Phoenix, o fugă din țară plătită prea scump

Trupa Phoenix face parte din categoria celor care au reușit să fugă din țară, dar care au plătit un preț mult prea scump pentru asta. Cu mesaje inedite și compoziții care au atras publicul larg, Phoenix a devenit, rapid, una dintre cele mai îndrăgite trupe, motiv pentru care regimul intenționa să o transforme într-o formație militară. După ce artiștii au terminat facultatea, pentru a scăpa de înregimentare, s-au internat la un spital de psihiatrie, unde au avut la dispoziție un an să repete liniștiți. La externare însă, au început să apară problemele. Mesajele lor liberale nu mai treceau cu atât de multă ușurință de securiști.

În anul 1977, Nicu Covaci a plecat, alături de alți membri ai trupei Phoenix, ascuns printre boxe, în Germania. Singurul „complice” al rockerilor a fost mama artistului, care a și fost aspru pedepsită.

Grupul VOUĂ, curajul de a lupta cu cenzura și propaganda

Arta reprezenta una din cele mai curajoase forme de evadări din comunism. În anul 1982, Adrian Fetecău, student la Institutul Politehnic București, a decis să înființeze grupul VOUĂ. 13 artiști s-au unit și au creat Cenaclul VOUĂ, care a și susținut primul spectacol de muzică, poezie și umor în sala de lectură a căminului de fete al Facultății de Drept din București. În perioada următoare, cenaclul a devenit o adevărată mișcare culturală, care le permitea tinerilor să se imagineze descătușați, liberi, dincolo de barierele comuniste.

Date fiind evenimentele din 1985 de la Cenaclul Flacăra, trupa VOUĂ renunța la titlul de cenaclu și devenea încă o victimă a regimului. N-au fost niciodată sprijiniți, mereu au fost hărțuiți, maxim tolerați, de regim.

Prințesa Olga Sturdza, un alt exemplu al artei interzise

Dacă serialul Spy/Master evocă, în personajul principal, un contrabandist priceput care operează neobservat de radarul comunist, artiștii perioadei nu aveau același noroc. Olga Sturdza era fiica principelui Alexandru Mavrocordat și a Luciei Cantacuzino-Pașcanu. Prințesa a rămas în istorie nu doar datorită faptului că era descendentă a domnilor fanarioți, ci și pentru inițiativele sale nobile. A găzduit peste 150 de elevi la moșia din Păunești și a înființat Orfelinatul „Principesa Olga M. Sturdza”, în conacul său de la Miroslava, care a devenit ulterior Școala Agricolă.

S-a născut cu un talent aparte și a studiat pictura și sculptura la Berlin, Dresda și Paris. În anul căsătoriei, și-a expus arta într-un salon din Paris, devenind cunoscută în întreaga lume. Comuniștii n-au privit cu ochi buni nici reușitele sale, nici originile. Ca urmare, în anul 1953, au arestat-o în mod abuziv, sub acuzația că ar fi vândut lemne, alături de sora sa, Ileana Manu-Sturdza. Cele două au petrecut 9 luni în penitenciarele Mislea și Jilava.

Securitatea și o țară de spioni

Așadar, prin eficientele sale mecanisme de represiune, comunismul a încătușat libertatea de gândire și a creat o țară întreagă de spioni… profesioniști, dar și de ocazie. Pentru că, se știe, pâra era arma numărul unu pe care regimul o folosea împotriva poporului: o glumă la adresa regimului lui Nicolae Ceaușescu putea fi motiv de anchetare, dacă un vecin răuvoitor o raporta la Securitate.

Unii au reușit să evadeze – iar actele lor de curaj nu trebuie uitate. Poate și pentru a sărbători victoria rebelilor, artiștilor și hipioților asupra regimului ceaușist, trebuia să existe un serial ca Spy/Master și un spion tenace ca Victor Godeanu.