Cel mai vechi angajat al Institutul de Fizica a Pamantului: „M-am aruncat pe geam in `77, apoi m-am angajat aici, ca era la moda!”

“Lucrez aici din anul 1977. Am prins cutremurul, dar nu ca angajat, pe atunci eram student. La cutremur am sarit pe fereastra. E adevarat, stateam la parter, in caminul studentesc de-aici din Magurele. La un moment dat am simtit cum a venit unda pe verticala. Atunci nu am avut nimic mai simplu de facut decat sa sar direct pe geam.”

Asa incepe discutia Adrian Grigore, electronist de profesie si cel mai vechi angajat din cladirea care ar putea anunta o catastrofa cu 30 de secunde inainte sa se intample.

Atunci, in seara de 4 martie 1977, catastrofa a avut efecte devastatoare asupra Romaniei. Barbatul povesteste tehnic despre cel mai mare cutremur din istoria recenta a Romaniei.

Cutremurul a avut o magnitudine de 7,2 grade pe Scara Richter si a facut in timp de circa 55 de secunde peste 1.500 de victime, aproape 1.400 numai in Bucuresti. La nivelul intregii tari au fost circa 11.300 de raniti si aproximativ 35.000 de locuinţe s-au prabusit. Cu toatea astea, majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat la Bucuresti unde peste 33 de cladiri si blocuri mari s-au prabusit.

“Vedeam cum blocurile de vis-à-vis se unduiau, deasupra tipa toata lumea. Am incercat sa ma indepartez de bloc ca se tot spargeau geamurile si cadeau. Se vedeau tot felul de lumini in aer. Asta se intampla din cauza ca atmosfera se ioniza. Energia degajata de cutremur era atat de puternica incat producea niste luminite in aer. Dupa ce s-a terminat cutremurul, aici in Magurele, a inceput panica pentru ca a luat foc la Radiochimie”, isi aduce aminte tehnicianul care este specialist in decriptarea celor mai sensibile unde din pamant.

Ironia sortii sau semn de la Dumnezeu, marele cutremur din 1977 a fost o revelatie pentru cel mai batran angajat de la Institutul din orasul Magurele. “M-am angajat cateva luni mai tarziu la Institut.

Cutremurul m-a influentat, pentru ca atunci, imediat dupa cutremur, Centrul de Fizica a Pamantului s-a mutat aici. Atunci faceam o lucrare pentru lasere, dar am ajuns la Seismologie pentru ca era la moda”, a mai povestit barbatul.

De parca era construit pentru aceasta meserie, urmatoarea experienta la limita pe care a avut-o cel mai vechi angajat de la Institutul de Fizica a Pamantului nu avea sa-l sperie: “un alt cutremur important pe care l-am simtit bine a fost cel din 30 august 1986, in momentul in care a inceput cutremurul eram la etajul 3. Copilul avea cateva luni, sotia l-a luat in brate. Eu m-am uitat la ea si i-am spus: „Stai calma ca o sa reziste blocul!”, mai povesteste neclintit Grigore.

Cu acelasi ton calm si rece, fara sa creeze in vreun fel panica, Adrian Grigore a incheiat interviul printr-un mesaj-avertisment care parca a fost mai puternic decat orice alarma: “in Romania, tot ce trece peste 7 grade implica pagube materiale si chiar umane!”

(Ionut Ungureanu)