“Cel mai haios politist” a scris o carte. “Flash-uri din sens opus” se vinde in cateva zile!

Marian Godina si-a prezentat lucrarea pentru fani, explicand, cu umor, ca nu face parte din categoria scriitorilor de puscarie care scriu pentru zile libere, ci isi asterne gandurile pe hartie din pasiune.

“Din fericire, chiar daca am avut obstacole din care am inteles ca nu am libertate deplina, nu am fost nici arestat si nici condamnat. Asa ca nu am facut-o pentru reducerea pedepsei. Am facut-o din pura placere si mai ales la indemnul vostru care aparea in comentariile fiecarei postari.
Despre „Flash-uri din sens opus” va pot spune ca este o carte care va va trece cu siguranta prin toate starile. Va va intrista, veti rade cu lacrimi, va va amuza, veti regreta (nu ca ati cumparat-o), va va provoca mila, revolta, veti rade iar. Cu siguranta va va antrena toti muschii mimicii.
Sunt personajul principal al cartii. Momentul in care m-am nascut, examenul de bacalaureat, admiterea la scoala de politie, experientele din scoala de agenti, intamplarile din cariera de politist, relatiile mele de dragoste, ziua in care am deschis pagina de facebook, precum si cea de-a doua zi in care am inchis-o „pentru ca asa am vrut eu, fara sa fiu influentat de careva”, toate sunt povestite in stilul cu care v-am obisnuit, alaturi de alte surprize care ii vor face pe unii sa le dispara orice zambet de pe fata.
Daca pana nu demult, aveam in gand sa vorbesc la o tipografie pentru a-mi confectiona o singura carte, pe care sa o citesc eu la batranete si sa-mi amintesc astfel prin cate am trecut, astazi, acest vis mi se indeplineste insutit si ma aflu in postura de a va invita sa cititi „Flash-uri din sens opus”,” a explicat Marian Godina.

Avanpremiera publicistica

Politistul a prezentat un fragment din lucrare, unde a povestit cum a venit chiar el pe lume.
“Tanarul isi lasase acasa fetita de cinci anisori si acum astepta emotionat pe holul maternitatii nasterea celui de-al doilea copil. O sa fie baiat? O sa fie fata? Medicina vremii nu ii raspunsese la intrebarea pe care si-o punea de noua luni iar acum mai erau cateva minute si avea sa afle. Fiorii erau tot mai mari si minutele pareau ore. Asezase buchetul de flori pe un scaun si se plimba pe coridor, dintr-un capat in celalalt, cand aparu doctorul care s-a dus spre el, tacut, si l-a batut pe umar. I-a spus ca are o fetita, apoi i-a intins palma dreapta in care tinea o verigheta de aur si i-a spus ca ii pare rau. Nu putuse sa faca nimic…Femeia facea mancare. Pentru ca sotul ei era plecat pe un mare santier al tarii din acea vreme, gatea acum doar pentru copiii ei, o fetita de trei ani si un baiat de doi.

Un accident de munca…
Diriginta postei din sat aflase prima. De la ea, au aflat si altii, vestea se raspandea in sat cu repeziciune. Numai femeia gatea linistita in continuare, cu copiii juncandu-se in preajma ei si cu gandul la sotul care avea sa se intoarca acasa in scurt timp.

Nu s-a mai intors…
Tanarul vaduv se mutase sa lucreze in Brasov, dar se ducea des la Provita de Sus, unde era inmormantata mama copiilor lui. in cimitirul urat si trist, o vedea de fiecare data pe femeia in negru, si ea tot cu doi copii, si ea tot vaduva.
Au ajuns sa se cunoasca. S-au cunoscut atat de bine, incat s-au casatorit si au facut un copil. Un baiat. Un baiat care pe atunci n-avea cascheta şi nici nu scrisese vreo carte.
Pentru ca era pe şapte septembrie şi a doua zi era Sfanta Maria, mi-au pus numele Marian. Marian Godina.”

(Gabriel Niculescu)