TRECUT. Ion Costea a activat in Giulesti ca antrenor de juniori, descoperindu-i pe Puiu Ionescu, fratii Dumitriu, Nicolae Manea sau Sandu Neagu Fosta glorie rapidista, Ion Costea, a vandut, pana in urma cu trei ani, bilete la meciurile de pe teren propriu ale formatiei de suflet, ?a Copos l-a dat afara din ghereta de sub Tribuna I si i-a interzis sa mai intre in ea. Razvan Scarlat Ion Costea, 97 de ani, isi petrece fiecare dimi-neata la Stadionul Giulesti, unde citeste ziarele si se plimba pe iarba stadionului pe care a facut istorie. Nea Costea a jucat si a antrenat la Rapid inca din 1935 si a vandut bilete pana in urma cu trei ani, intr-o ghereta vai mama ei, situata sub Tribuna I. „M-au dat afara de la stadion si m-au trimis la un magazin de la gara. Am stat acolo ceva vreme, insa clubul a vandut acel loc si s-a construit o carciuma. Nu stiu ce a avut Copos cu mine, dar mi-au zis clar ca nu mai am ce cauta acolo. Poate a vrut sa aiba grija de sanatatea mea”, povesteste nea Costea, care a castigat sapte Cupe ale Romaniei ?tricoul Rapidului si a fost finalist al Cupei Europei Centrale (1940). Legenda giulestenilor critica galeria si este extrem de dur si cu jucatorii formatiei sale de suflet. „Astia din galerie sunt niste vagabonzi, te huiduie cand pierzi si sunt cu tine doar cand castigi. Nu se pot compara cu supor-terii din trecut, care ne iubeau indiferent de rezultate. Despre jucatori ce sa zic… Cu exceptia lui Maftei si Lazar, restul nu prea au ce cauta aici. Vreau sa va amin-tesc ca Rapid a reusit marile performante atunci cand in echipa erau majoritari fotbalistii romani si se juca fotbal cu inima. Acum toti vor bani, eu jucam pe un pachet de tutun”, a spus Ion Costea, care isi aduce aminte de un episod in urma caruia a realizat ce fel de om este George Copos: „Nevasta era bolnava si aveam nevoie de bani. Un prieten mi-a zis sa ma duc la Copos. Am intrat la el in birou si i-am spus ca am nevoie de o suma de bani, dar nu de la clubul Rapid, ci de la domnia sa. S-a uitat in ochii mei si mi-a spus scurt: „N-am!”. Sa dea Dumnezeu chiar sa nu ai, i-am spus, apoi am plecat. Acum, cand ma vede, Copos ma saluta, dar eu nici nu-l bag in seama.”