Câinele este cel mai bun prieten al omului, din timpuri străvechi, iar atribuţia sa primordială este paza omului sau a unui obiectiv delimitat. Între timp însă, câinele a mai primit şi alte atribuţii, multe specifice ”căţeilor”, precum animal de companie, animăluţ de poşetă ori partener de joacă al copiilor. Care sunt însă cei mai buni câini de pază? Acestea sunt rasele de câini care se ”pretează” la asemenea sarcini dar nu pot fi trecuţi într-un clasament, pentru că personalitatea lor este strâns legată de cea a stăpânilor!
Cane Corso
Cane Corso este o rasă modernă, dar cu rădăcini străvechi în celebrii şi temuţii câini de luptă ai romanilor, folosiţi atât în bătălii de către legiunile Romei, cât şi în arene unde luptau cu gladiatori sau cu animale sălbatice. Aceşti câini teribili, denumiţi Canis Pugnax de către romani, au fost în pericol de dispariţie de-a lungul timpului, când foarte rar erau folosiţi la vânătoare sau la paza domeniilor. Recent, rasa a fost redescoperită în Sudul Italiei, îndeosebi în provinciile Puglia, Lucania şi Sannio.
Ciobanescul belgian Malinois
Creat şi selecţionat iniţial drept câine ciobănesc, malinois-ul cum i se spune în prezent, a devenit cea mai apreciată rasă de câine utilitar din întreaga lume. Extrem de inteligenţi, activi, exuberanţi, jucăuşi şi cu un temperament exploziv, câinii din această rasă au detronat în ultimii ani rase consacrate şi relativ asemănătoare – precum Ciobănescul german şi Dobermann-ul. Selecţia deosebit de riguroasă din ultimele decenii a dus la apariţia unui câine polivalent, adaptat diverselor domenii de activitate. Este un câine de lucru prin excelenţă, de talie medie, cu blană semiscurta, cu aparenţa fizică a unui ciobănesc german cu mască neagră, de culoare bej-maronie. Cine a văzut vreodată un Malinois dresat pentru pază şi apărare, în momentele în care atacă la manşon sau la costum, este uluit de viteza, agilitatea şi forţa acestuia. Este un câine aproape la fel de exploziv ca un Pit-bull în atac, care muşcă şi schimbă priza rapid, sau dimpotrivă muşcă cu priză susţinută pe costumul de protecţie al dresorului. Aceste calităţi, dublate de un echilibru psihic remarcabil, fac din mallinois un câine perfect pentru pază şi apărare.
Dog argentinian
Chinologul argentinian Antonio Nores Martinez a vrut să creeze de la zero o nouă rasă de câini capabilă să înfrunte mistreţii şi pumele din sălbăticia pampasului. Visul său a luat forma unui câine alb, deosebit de atletic, ascultător şi curajos în aceeaşi măsură. A folosit în acest scop, străvechiul câine de luptă de Cordoba (astăzi dispărut) pe care l-a încrucişat succesiv cu mai multe rase printre care dogul german, bullterierul englez, boxerul, şi chiar dalmaţianul.
Şlefuit de condiţiile dure de selecţie de pe meleagurile natale, dogul argentinian s-a dovedit a fi unul dintre cei mai buni câini de pază şi apărare disponibili la ora actuală. Argentinianul a reuşit crearea unui câine deosebit de agresiv şi bătăios faţă de animalele sălbatice cu potenţial periculos, precum şi un câine care nu dă înapoi în faţa niciunui infractor, fie el înarmat. Este un câine care, asemenea multora din grupa sa, are nevoie de socializare încă de la cea mai fragedă vârstă.
Perro de Presa Canario
Câinele din această rasă a fost creat iniţial pentru luptă, dar apoi s-a încercat exploatarea potenţialului său pentru pază şi apărare. Presa Canario s-a adaptat atât de bine noii sale „slujbe”, încât tot mai mulţi crescători şi chinologi îl enumeră printre cele mai bune alegeri atunci când vine vorba de un paznic patruped. Rasa a fost despărţită recent în vechiul Presa Canario şi aşa numitul Dog de Canare. Cel care vede prima dată un câine Presa Canario este tentat să-l asocieze unui „pit bull cu steroizi”, căci înfăţişarea sa pare a unui pit bull supradimensionat şi extrem de masiv. Presa Canario prezintă într-adevăr o agresivitate sporită la alţi câini, motiv pentru care socializarea şi disciplinarea sa se impune de când este căţel. Este într-adevăr un câine mai mult decât potrivit misiunii sale de pază şi protecţie. Are un cap foarte solid, cu maxilare atât de late încât capul său pare la fel de lat pe cât este de lung. Acest detaliu fiziologic dezvăluie forţa muşcăturii sale. Este atletic şi necruţător, şi nu se teme de niciun adversar. De multe ori, simpla sa înfăţişare şi apariţie în lesă este suficientă pentru a descuraja orice infractor.