Ce se întâmplă în orașul-fantomă din România. Puțini au aflat despre evenimentele petrecute la Ciudanovița

De multe ori, atunci când vine vorba despre paranormal, apar în mințile oamenilor povești și legende petrecute cândva, demult: fantome, vampiri, călători astrali. Adică, o varietate de fenomene care ies din sfera obișnuită. Toate au un iz romantic, oniric și sinistru, care, parcă, nu mai vreo legătură cu prezentul super tehnologizat. Cu toate acestea, grupul celor ce sunt convinși de realul fenomenelor inexplicabile se încăpățânează să prezinte dovezi. Probe, mai mult sau mai puțin credibile, cum că există o lume suprasensibilă vie, ale cărei manifestări nu au încetat niciodată. În contrasens cu ei, savanții sceptici. Aceste file ale unui imens dosar X se referă la telepatie, vederea la distanță, energetica, divinația, percepția extrasenzorială, reîncarnări, stafii sau în fenomene mai puțin spirituale, precum OZN-urile.

Incidente cel puțin stranii au avut loc într-un oraș-fantomă din România. Un om al minelor a relatat experiența paranormală pe care a trăit-o în adâncurile pământului din județul Caraș-Severin. Într-o localitate abandonată din România au avut loc, în urmă cu peste 30 de ani, întâmplări bizare, aidoma celor desprinse din filmele de ficțiune. Oamenii care s-au născut și au petrecut o bună parte din viață aici au dezvăluit că au fost martori oculari ai unor întâmplări de-a dreptul terifiante, potrivit newsweek.ro.

Sursă de uraniu pentru sovieticii “eliberatori”

Comuna Ciudanovița, din județul menționat, este o zonă cu o istorie aparte din țara noastră. Cândva, s-a bucurat de o perioadă de glorie, fiind cunoscută ca oraș, iar până la începutul anilor 90, de aici se extrăgea uraniu, din minele deschise de sovieticii „eliberatori”, în anii 50.

Ce se întâmplă cu toți pensionarii din România cu pensii mai mici de...

Și să mori e SCUMP în Cluj-Napoca. Cu cât se vinde un loc...

În localitatea cu pricina ar mai fi rămas puțin peste 500 de locuitori în prezent, iar cei mai mulți dintre ei stau în blocuri ridicate de ruși, pentru aceștia erau acolo la ei acasă, dominând întreaga regiune. Mai mult de 12.000 de oameni erau așezați în comună, iar majoritatea, aproape 10.000, lucrau în mine. În primii ani de funcționare, tot minereul era încărcat în vagoane și se transporta către Uniunea Sovietică, iar după ce reprezentații acesteia s-au retras din fostul oraș, minele au rămas în proprietatea statului român, iar activitatea s-a restrâns tot mai mult până când s-a încheiat.

În momentul actual, locuitorii din Ciudanovița sunt parcă desprinși de restul lumii. Ei nu dispun de mijloace de transport corespunzătoare, de un spital/dispensar sau de o farmacie. Drumurile sunt proaste, iar pe ele trece rareori câte un singur microbuz rătăcit și uitat de vreme.

Întâlnire cu o ființă din abisul pământului

Publicistul Ben Todică, un fost localnic al Ciudanoviței, s-a stabilit și trăiește de mai mulți ani în Australia, dar, firesc, a rămas atașat de locurile în care și-a petrecut copilăria și a lucrat când era în floarea vârstei. Pe canalul său de Youtube, Ben Todică a relatat câteva întâmplări ciudate petrecute în mina de material radioactiv din Ciudanovița.

În tinerețe, spune el, a observat un Obiect Zburător Neidentificat (OZN) deasupra coloniei muncitorești. Iar în primii ani de muncă la mina de uraniu, în care a lucrat la montarea unor conducte și burlane în galeriile miniere, a fost martorul unei întâlniri cu totul neobișnuite.

„Lucram câte doi-trei, însă la un moment dat, când colegii mei s-au îndepărtat, am rămas singur în galerie. Am urmărit curentul de aer, mergând spre un puț de aeraj, de unde să urc pe scări pentru a ieși afară. Am ajuns la un suitor abandonat, la care putreziseră scările, cu pereții sfărâmați în unele locuri, și am văzut lumină venind de sus. Am început să urc pe el, fiind sigur că o să ies prin acest puț de aeraj”, rememora fostul muncitor.

Pentru că a obosit urcând pe treptele fragile ale spațiului îngust, a decis să se sprijine cu spatele de peretele suitorului.
„Peretele s-a prăbușit, iar în acel loc s-a deschis o încăpere largă în care se afla un fel de lac, luminată de o lumină albastră extraordinară. Aici se afla un fel de casă, dar care semăna mai mult cu o farfurie zburătoare. M-am apropiat de lac, crezând că e apă, dar era un fel de gelatină. Când am atins lacul, dintr-o dată, din acea ”casă” de forma unei lacrimi mari, a ieșit o ființă albastră, o femeie care arăta asemănător uneia pictate în piramide, o Nefertiti. M-am speriat și nu am mai putut nici să vorbesc, măcar”, își amintește Ben Todică.

După terifianta experiență din mina de uraniu, omul povestește că s-a trezit în întunericul din galeria mineră. A crezut mult timp că totul fusese un vis, însă câțiva ani mai târziu, spune el, a fost din nou martorul unei experiențe paranormale, în Australia, care l-a pus, din nou, pe gânduri, amintindu-i de bizara întâmplare din mina de uraniu.

Localnicii spun că se petreceau lucruri imposibil de explicat

După închiderea minelor, în anii ’90, foștii lucrători ai adâncurilor pământului au început să părăsească zona care nu le mai oferea locuri de muncă. Unii au decis să nu plece din colonia Ciudanoviţa, în pofida nenumăratelor avertizări ale specialiştilor cu privire la efectele radiaţiilor de uraniu şi la reziduurile periculoase ale haldelor din jurul localității, care pot ajunge în apa freatică.

„Poate există radiaţii de la haldele de uraniu care înconjoară satul, însă pe noi nu ne afectează. În schimb, se petrec lucruri ciudate cu cei care pleacă de aici, după mai mulţi ani în care s-au obişnuit cu aerul acestui loc. Se îmbolnăvesc repede odată ce îl schimbă. Un ortac de-al meu de la mină, întors în Botoşani, în câteva luni s-a uscat de tot. S-a îmbolnăvit grav şi devenise de nerecunoscut”, relata Vasile Voloca, originar din județul Botoșani.

Dincolo de acestea, în urma exploatării de uraniu au mai rămas halde încă neecologizate, multe fiind confundate cu dealuri și fără marcaje de avertizare. Specialiștii au atras atenția în repetate rânduri cu privire la emanațiile radioactive prezente în zonă și de aceea unii locuitori au abandonat-o. Însă, alții nu se tem.