Ce se întâmplă cu ratele românilor după scoaterea ROBOR

Ca urmare a scoaterii indicelui ROBOR din calculul ratelor creditelor în lei, băncile vor fi nevoite să întocmească acte adiţionale pentru a modifica modul de calcul.

„Indicele ROBOR a fost introdus în anul 2010 în calculul dobânzilor aferente ratelor, prin Ordonanţa 50. În cadrul discuţiilor purtate de ministrul Teodorovici cu reprezentanţii băncilor pe tema aşa-zisei taxe pe lăcomie, transformată de curând în taxa pe hărniciei s-a luat în calcul eliminarea indicelui ROBOR din calculul ratelor la împrumuturile în lei.   

Dacă modificările aduse OUG 114 vor fi aprobate în forma actuală, toate băncile care acordă împrumuturi în lei vor fi nevoite să întocmească acte adiţionale la contractele de credit, prin care să-şi informeze clienţii asupra modificării formulei de calcul”, au declarat pentru „Adevărul” surse din piaţă.

Potrivit acestora, pe lângă modificarea OUG 114, se impune şi modificarea OUG 50/2010 privind creditele pentru consumatori şi OUG 52/2016 privind credite ipotecare şi să schimbe modul de calcul a dobânzilor variabile.   Referinţa n-ar mai fi cea de la cotaţiile oferite de bănci la fixing (băncile se raportează la ROBOR la 3 şi 6 luni, la care adaugă o marjă pentru creditele în lei), ci dobânzile medii efective din piaţă, care reprezintă, aproape în totalitate, tranzacţii pe termen foarte scurt, în principal overnight.

Noua referinţă ar fi mai mică decât ROBOR la 3 şi 6 luni, dar având în vedere că vor fi modificate şi contractele în derulare, nu va exista un beneficiu direct pentru consumatori, pentru că băncile au permisunea să modifice marjele în sus, astfel încât dobânzile curente să fie păstrate. Acest lucru înseamnă că operaţiunea va genera un cost operaţional inutil pentru bănci pentru semnarea noilor acte adiţionale, scrie profit.ro.

Indicele ROBOR a fost introdus în calculul dobânzii

Indicele ROBOR a fost introdus în calculul dobânzii prin art 37 al OUG 50/2010:  Art. 37. — În contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli:

a) dobânda va fi raportată la fluctuaţiile indicilor de referinţă EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referinţă a BNR, în funcţie de valuta creditului, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă, fixă pe toată durata derulării contractului;

b) marja dobânzii poate fi modificată doar ca urmare a modificărilor legislative care impun în mod expres acest lucru;

c) în acord cu politica comercială a fiecărei instituţii de credit, prin excepţie de la prevederile lit. b), valoarea marjei şi valoarea indicilor de referinţă pot fi reduse;

d) formula după care se calculează variaţia dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât şi în cel al reducerii acesteia;

e) elementele care intră în formula de calcul a variaţiei dobânzii şi valoarea acestora vor fi afişate pe site-urile şi la toate punctele de lucru ale creditorilor.

Art. 38. — (1) Calculul ratei lunare a dobânzii/comisioanelor se va face:

a) fie pe baza anului calendaristic de 365 sau 366 de zile în cazul anului bisect, luând în calcul la numărătorul fracţiei formulei, numărul efectiv de zile cuprins între scadenţe, iar la numitorul aceleiaşi fracţii, 365 sau 366 de zile, după caz;

b) fie luând în calcul la numărătorul fracţiei numărul 30 zile, iar la numitorul fracţiei numărul 360.

(2) Dobânda penalizatoare se aplică la suma ce reprezintă credit restant şi, după caz, la sumele restante prevăzute în contract, altele decât cele aferente creditului.

(3) Rata dobânzii aplicabilă în cazul creditelor restante nu poate depăşi cu mai mult de 2 puncte procentuale rata dobânzii aplicată atunci când creditul nu înregistrează restanţă, în cazul în care consumatorul sau soţul/soţia acestuia se află în una dintre următoarele situaţii: şomaj, suferă o reducere drastică a salariului, concediu de boală prelungit, divorţ, deces. Prin reducere drastică a salariului se înţelege o reducere de cel puţin 15% din valoarea acestuia.

Art. 39. — În cazul imposibilităţii consumatorilor de a accepta majorarea dobânzii, creditorul nu are dreptul să denunţe unilateral sau să rezilieze contractul fără o propunere, transmisă în scris, de reeşalonare sau refinanţare a creditului, în raport cu veniturile actuale ale consumatorului, în măsura în care o asemenea reeşalonare sau refinanţare este posibilă potrivit reglementărilor interne ale creditorului.