Ce întrebare i-a pus Emil Străinu unui astronaut din America. Reacția lui uluiește: „S-a ridicat și a plecat”
Generalul Emil Străinu, cunoscut pentru pozițiile sale neconvenționale și teoriile controversate, a fost recent invitat la emisiunea CANCAN SENZAȚIONAL, unde a discutat în detaliu despre acest episod și alte subiecte de interes major, cum ar fi teoriile legate de OZN-uri, extratereștri și misiuni spațiale.
În cadrul emisiunii, moderată de Dan Diaconescu, Emil Străinu a reluat povestea întrebării sale incomode adresate astronautului american și a analizat alte presupuse „nepotriviri” legate de aselenizare. Acesta a povestit și a detaliat alte neclarități legate de misiunile lunare, precum lipsa urmelor sub modulul de aterizare sau durata rezervei de oxigen utilizată de astronauți în condiții extreme.
Citește și: STELIAN OGICĂ, PĂRĂSIT FĂRĂ SĂ AIBĂ HABAR. ȘOCUL TRĂIT DUPĂ UN AN, ÎN TIMP CE SE CREDEA CĂSĂTORIT
Ce declarații a făcut Emil Străinu
Într-o conferință de presă organizată de NASA, unul dintre astronauții americani care au participat la misiunile Apollo a fost invitat să discute despre experiențele sale de pe Lună. Printre cei prezenți s-a aflat și generalul Emil Străinu, cunoscut pentru opiniile sale neconvenționale și capacitatea de a pune întrebări care generează controverse. Îmbrăcat în uniformă militară, acesta a reușit să provoace un moment de tensiune, adresând o întrebare aparent simplă, dar care a avut un efect surprinzător.
Conferința, destinată prezentării detaliilor tehnice și istorice ale misiunilor spațiale, a decurs inițial într-o atmosferă relaxată. La un moment dat, Emil Străinu a ridicat mâna pentru a pune o întrebare, atrăgând atenția publicului. Sub privirile curioase ale participanților, el a formulat o întrebare legată de roverul lunar, vehiculul utilizat de astronauți pe suprafața Lunii.
„Nu mai știm nimic despre ele. Întorcându-ne la subiect, am să vă explic o poveste foarte haioasă, din care fiecare înțelege ce vrea și trage concluziile proprii. Eram la o conferință de presă unde unul dintre astronauții americani care fusese pe Lună prezenta diverse date despre misiunea spațială. Se puneau întrebări, se răspundea, toată lumea era foarte bine dispusă, iar eu mă gândeam să-i pun întrebarea aceea care trebuia pusă, să-mi răspundă, care era exact un „cuic”, cum se spune. Și-am ridicat mâna, m-am ridicat, m-am prezentat – nu mai spun că eram îmbrăcat militar, în uniformă, la grad de general – și i-am spus: „Stimate domnule [nume], ca să nu produc acum niște lucruri neplăcute, vreau să vă întreb un singur lucru. Spuneți-mi și mie unde ați depozitat roverul lunar când l-ați dus pe Lună?”
Deci roverul era acel… mașinuța aia care merge. Având în vedere că numai bateriile – deci eu am văzut roverul la Muzeul Smithsonian – numai bateriile aveau 300 de kg greutate, fiind, la vremea aceea, făcute printr-un proces de neurologie foarte complicat. Și văzând și modulul de aselenizare, unde l-ați pus? În acest moment, astronautului i-a picat efectiv fața: a făcut o figură expresivă, s-a ridicat și a zis să se ia de întrebări, s-a terminat. S-a ridicat și a plecat.
Nu punem la socoteală celelalte probleme, cum ar fi aceea că nu se văd stelele, că de ce bate vântul, că pe Lună nu e vânt – astea sunt minore. De exemplu, una dintre cele mai dure întrebări este aceea de ce sub modulul de aterizare nu există un crater sau un orificiu, urme, în urma aterizării propriu-zise. Pentru că, vă dați seama, era un jet, nu? Putea să ridice chiar particule de praf, de rocă din aceea, care să ia foc, să se încălzească. Acolo era plat ca o foaie de hârtie.
Bine, sunt multe, foarte multe. Un alt element pe care tot așa l-am întrebat pe cineva este următorul. Uitați, am să vă spun cum a fost întrebarea: un scafandru care intră în apă pentru 45 de minute are nevoie de două butelii de oxigen. Dar iată că astronauții americani au stat trei zile, adică 72 de ore, cu un volum mai mic decât cele două butelii de oxigen pe care le aveau scafandrii în spate. Mai mult decât atât, trebuie să avem în vedere că astronauții aveau în spate și instalațiile pentru telecomunicații și cele care țineau costumul la o temperatură constantă, și așa mai departe.
Deci sunt atât de multe nepotriviri tehnologice, încât, la un moment dat, chiar îți pui întrebarea dacă a fost sau nu a fost această misiune. Știți că Stanley Kubrick, înainte de a muri, a lăsat prin testament fiicei sale o scrisoare prin care spune că el a regizat întreaga [aselenizare]? Un mare regizor american, da.
Interesant este altceva, apropo de asta, de aselenizare: că permanent aceste misiuni – începând cu Apollo 11, Apollo 12, Apollo 13, care a fost cel cu, așa-zisul, incident – au fost create special, adică să se creeze o rumoare, să se arate cât de periculos este. „Iată ce se poate întâmpla în cosmos, că vin extratereștrii, ne atacă…”, a spus Emil Străin la CANCAN SENZAȚIONAL.
Întrebarea a fost cât se poate de punctuală: cum a fost transportat roverul lunar, având în vedere greutatea considerabilă a acestuia, în special a bateriilor, și spațiul limitat din modulul de aselenizare? Deși tehnic, subiectul părea să se încadreze în temele conferinței, reacția astronautului a fost una neașteptată. Vizibil incomodat, acesta s-a ridicat, a declarat că sesiunea de întrebări s-a încheiat și a părăsit brusc sala.
Emisiunea integrală se poate urmări aici:
This browser does not support the video element.