Prietenia de o viață dintre Constantin Enceanu și Petrică Mîțu Stoian dăinuiește și după moartea celui din urmă. Chiar dacă s-au scurs deja cu greu șase luni de la trecerea în neființă a marelui artist Petrică Mîțu Stoian, prietenul său, Constantin Enceanu nu poate depăși nici până în momentul actual dureroasa pierdere. Prin urmare, interpretul de muzică populară nu ezită să îi pomenească numele ori de câte ori are ocazia, iar pentru acest lucru a compus chiar o melodie realizată în memoria loialului său amic de o viață, intitulată „Petre al nostru nu mai cântă”.
La ultimul parastas al regretatului artist a fost o atmosferă apăsătoare, după cum povestește cântărețul Constantin Enceanu. Deși vedeta declară faptul că nu obișnuiește să meargă la astfel de evenimente, fiind prezent doar la cel al părinților și socrilor, Enceanu a făcut un efort deosebit și a luat parte la pomana de șase luni a vechiului său prieten, care i-a fost alături întreaga viață. Tristețea i se remarcă în glas lui Constantin, de fiecare dată când amintește despre bunul său coleg, refuzând realitatea, sperând încă la o minune, care să îl readucă printre cei vii pe artistul trecut în neființă.
Contactat de redacția STARPOPULAR.RO, Constantin Enceanu a transmis un mesaj de-a dreptul emoționant:
„Din nefericire vorbim la trecut de Petre. Nici mie nu îmi vine să cred că au trecut 6 luni! Parcă au fost cele întâmplate acum câteva zile. Eu nu prea am participat la astfel de momente până acum (n.r. parastasuri), dar la Petre nu puteam să lipsesc. Credeam că se întâmplă vreo minune și spun că mă duc să mă întâlnesc cu Petre, să serbăm ceva, să mâncăm o friptură, nu să merg să serbez ceva pentru pomenirea lui.
Nu știu cât timp va trece să pot să mă obișnuiesc cu gândul că Petre nu mai este printre noi. Niciodată nu va pieri. Unii oameni îl vor mai uita, dar prin ceea ce a lăsat Petre moștenire, sunt convins că generațiile viitoare vor auzi și vor pomeni de el. Nu am participat mai deloc la astfel de evenimente. Am fost doar la pomenile părinților și socrilor, dar la Petre am fost și la 6 săptămâni, la 3 luni și inclusiv acum. Nu știu de ce, dar simt că trebuie să fiu acolo.”