Ce a pățit un polițist, atunci când a vrut să ajute o familie „nevoiașă” să meargă la mare. A vrut să facă un gest de omenie, dar a fost complet dezamăgit: „Fumau ca șerpii”
Fiecăruia dintre noi ni s-a întâmplat, cel puțin o dată în viață, să fim puși în situația de a ajuta un om nevoiaș. Cu toate acestea, poveștile care stârnesc milă sunt, de cele mai multe ori, cât se poate de false, iar binevoitorii se aleg cu dezamăgiri cumplite. Același sentiment l-a trăit pe propria piele un polițist care a vrut să facă o faptă bună pentru o familie cu copii, ce nu-și permitea să ajungă la mare.
Un polițist a trecut printr-o experiență care l-a făcut să se gândească mai bine, în viitor, dacă vrea sau nu să mai facă fapte bune.
Mai exact, acestuia i-a fost solicitat ajutorul în privința unei familii cu copii. Familia despre care aflase că este „nevoiașă” nu ajunsese niciodată la mare, așa că nu a mai stat pe gânduri și a decis să-i cazeze pe toți la el acasă și să le ofere un sejur de neuitat.
Ce avea să urmeze întrece orice imaginația, căci nevoiașii nu erau, de fapt, atât de nevoiași, iar ajutorul pe care l-a oferit polițistul familiei cu pricina nu a fost deloc apreciat.
Întreaga poveste, împărtășită pe Facebook
Polițistul în cauză a povestit totul despre această experiență, pe pagina de Facebook „Polițiștii au umor”.
„Facerea de bine e f…e de mamă?
Vreau să vă povestesc ceva ce nu aș fi vrut să povestesc niciodată, pentru că mi-am dorit de la bun început să rămână un gest anonim, însă expriența a fost atât de dezamăgitoare, așa că…. La începutul verii am fost contactat în privat de un consilier local al unei comune de pe lângă București. Omul m-a rugat nici mai mult și nici mai puțin, să asigur, dacă vreau și dacă am posibilitatea, cazarea pentru un weekend la mare unei familii nevoiașe. Domnul consilier mi-a spus că este vorba de o familie sărmană, formată din doi adulți și doi copii și că TOȚI cei în cauză NU AU VĂZUT MAREA ÎN VIAȚA LOR.
Recunosc că mi s-a zbârlit pielea pe mine și m-a impresionat extrem de tare situația. Omul mi-a mai spus că au strâns din sponsorizări suma de 1.000 de lei, le-au plătit biletele de tren și de cazare ar urma să mă ocup eu, în sensul în care să le ofer propriul apartament pentru un weekend în mod gratuit. Sfătuindu-ne în familie, am decis să-i cazăm la noi acasă, cu ocazia asta să-i cunoaștem mai bine. Zis și făcut. Vineri am ținut legătura cu domnul consilier prin telefon și mi-a spus că cei în cauză au pierdut trenul, pentru că tatăl copiilor nu a putut să ajungă în timp util la gară. Ulterior, am înțeles că o persoană din localitatea lor i-a adus cu mașina până la gara din Mangalia, fiind neceare alte cheltuieli.
Din start am avut niște îndoieli cu privire la ei, având în vedere lipsa de seriozitate și punctualitate și ținând cont că știau de săptămâni bune despre data plecării. La gară, am constatat că sunt de fapt doi adulți și 3 copii. Ok, spun, nu e nimic ne descurcăm noi, în total 5 persoane, în loc de 4, doi adulți, doi băieți și o fată.
Am făcut cunoștință, din start am fost uimit de pantofii sport din picioarele acestora, erau numai pantofi sport pe care abia mi-i permit eu. Zic, ok, poate i-au primit săracii, nu e musai să-i fi cumpărat ei. Pe drum le spun că mergem la noi acasă, iar în acel moment mi-au dat o replică care m-a lăsat mască: ”păi, nu ne dați un apartament? Că așa ne-a spus domnul….” Zic, ”da, așa trebuia, dar, uite, am vorbit cu ai mei și vrem să vă cazăm la noi. Cred că așa ne putem cunoaște mai bine, îi cunoașteți și pe cei mici ai noștri..” Am ajuns acasă, din nou prezentările de rigoare. I-am invitat la masă, au spus că vor să mănânce la o terasă.
Au plecat la plajă vineri, au revenit seara, în jurul orei 21.00. I-am invitat din nou la masă, au spus că au mâncat la o terasă. Bun, poate nu vor să deranjeze. Au ieșit în curte la fumat, în timp ce cei mici își făceau de lucru. Am ieșit și eu să vorbesc cu ei. Așa am aflat că ambii lucrează, el la un depozit de fructe, ea la un chioșc din sat și nu sunt chiar atât de nevoiași. Și că doar doi dintre copii nu au fost până acum la mare, ei cu fata au mai fost! Și la munte și la mare. De mai multe ori și tot pe baza gesturilor de caritate! Așa aflu și că lui îi place ”puțin” șprițul și fumează ambii ca șerpii.
Fata acestora, în vârstă de 13 ani !!!, are o manichiură care ar face-o invidioasă pe orice divă din cluburile de fițe, ne spune că ea merge la câteva săptămâni la manichiură, costul fiind de 70 de lei/ședință și se epilează cu ceară! Wtf?! Mai mult, surprind o discuție în care o colegă de școală îi spunea live pe facebook messenger, de pe un smartphone, ”îmi bag ”p…a, dacă îmi zice ceva de unghii profa mai bine nu mă mai duc la școală”. Discuția se încheie brusc când trec pe lângă dormitor.
Igiena tuturor este execrabilă, nu au făcut timp de două zile nici măcar un duș (nici măcar la insistențele noastre), abia s-au spălat pe picioare, tot la insistențele noastre. Nu mai spun că azi dimineață o parte dintre ei s-a servit cu cafea, mâncare, fără să îi invite cineva să se servească. Cert este că experiența asta nu mă va face să fiu mai rău. Voi continua să fiu așa cum am fost până acum, dar cu siguranță voi fi mult mai precaut atunci când voi alege față de cine să fiu astfel. Să nu mă înțeleagă nimeni greșit, nu vreau să pară că mă plâng sau alte prostii de acest gen, sunt convins că a fost alegerea mea să fac acest gest, doar că am sperat să fie oameni care să merite. De data asta nu a fost să fie. Se spune că atunci când faci un bine să uiți imediat, iar atunci când ți se face un bine să nu uiți niciodată. Atât” a fost mesajul postat de polițist.