Deși pare o poveste aparent banală, sperietura trăită de femeie din București, atunci când s-a trezit singură în casă și plină de sânge, îți dă de gândit. Tu ce ai face dacă ai fi în aceeași situație? Ai supraviețui? Te-ai descurca să ieși din încurcătură fără să faci atac de panică?
Iată ce povestește pe Facebook un fost voluntar la ambulanță:
”Doamna Rodica (nume fictiv) este în bucătărie, în apartamentul dânsei de la etajul 7. Trebăluiește prin casă, ca orice gospodină de carieră. Ajunge să spele chiuveta din bucătărie. În timp ce o ștergea cu sârg, observă pete roșii, mici, pe suprafețele tocmai curățate. Nu apucă să se dumirească bine, că imediat picăturile devin șuvoaie serioase de sânge. Doamna are ceea ce se cheamă epistaxis masiv, adică o sângerare nazală abundentă. E singură în casă și, firesc, se sperie. Încearcă oprirea sângerării cu un prosop, efortul fiind aproape inutil. Sângele continuă să curgă „ca la robinet”, după cum a afirmat chiar dânsa.
La repezeală, își trage o bluză mai bună peste tricoul de curățenie și părăsește în grabă locuința, cu prosopul ținut la nas și sângele șiroind. Coboară la parterul blocului, acolo unde este o farmacie, și cere ajutorul doamnei farmacist. Aceasta încearcă oprirea sângerării cu un tampon cu vată și, panicată, apelează 112. Imediat, o alertă este trimisă și în Programul Exista un EROU in fiecare dintre VOI, cel mai apropiat voluntar fiind eu. Mă îmbrac „de duminică” și plec pe bicicletă către locul solicitării. La vederea mea, farmacista parcă răsuflă ușurată și mă poftește să ajut. Doamna Rodica, aflată acum pe un scaun, tremură și plânge, aflându-se, evident, într-o stare de panică. Continuă să sângereze din nas”.
”Procedura de prim ajutor pentru epistaxisul masiv îmi e clară în minte, dar a fost pentru prima dată acum, când am avut ocazia să o pun în aplicare:
– se suflă nasul;
– se apleacă trunchiul și capul puțin spre înainte;
– se pune presiune cu un deget pe nara din care curge sângele, sau pe amândouă nările, după caz.
– presiunea pe nară/nări trebuie exercitată măcar 10 minute, fară întrerupere. Nu merge cu „ia să dau drumul, să văd dacă mai curge”;
– sângele care ajunge în gură trebuie scuipat, nu înghițit.
Zis și făcut, astfel că sângerarea s-a oprit. În acest timp, am putut liniști victima, spunandu-i că din așa ceva nu se moare și că, după umilele mele cunoștinte, e mai bine că s-a întâmplat așa. La sosirea în farmacie, victimei i s-a măsurat o tensiune sistolică de 180 mmHg, iar la sosirea mea avea o valoare de circa 130 mmHg. Cât o fi avut atunci când a debutat epistaxisul, Dumnezeu știe. Nu urma tratament cu anticoagulante. Am predat-o mult mai liniștită și cu sângerarea oprită, ambulanței sosite la caz, doamna asistent Pușa fiind de nota 10, ca de obicei”, se incheie povestea de pe rețeauna de socializare.
Sursa foto: Pexels.com