Cătălin Măruță: “Benone Sinulescu suferă de o boală rară”

Cătălin Măruță: “Benone Sinulescu suferă de o boală rară…”

Ajuns la onorabila vârstă de 82 de ani, Benone Sinulescu este o apariție rară pe micile ecrane în ultima vreme. Pe lângă talentul său muzical, cântărețul a împresionat și a inspirat o lume întreagă, iar în urmă cu ceva timp, Cătălin Măruță a scris câteva rânduri pe Internet despre acesta. Prezentatorul a catalogat optimismul artistului de muzică populară de-a dreptul molipsitor, iar zâmbetul său l-a descris ca fiind o “boală rară, incurabilă”.

“Nea Benny, cum îi spun toți cei care îl iubesc și îi stau în preajmă, nu știe să îmbătrânească. Benone Sinulescu suferă de o boală rară, frumoasă și incurabilă: zâmbetul permanent. Dacă stau și mă gândesc bine, nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată nervos, trist sau căzut pe gânduri. E deschis, spune tot ceea ce simte, povestește tot ceea ce face. E transparent și onest, nu ascunde nimic, ai senzația în permanența că-l vezi ca la razele X și că nu-tț scapă niciun detaliu din trupul, sufletul și destinul său.

Este una dintre celebritatile Buzaului si e mandru de locurile unde a copilarit – in zona Siriului, mereu vorbeste despre asta cand are ocazia. A debutat de tanar si primele melodii au adunat tot ceea ce era mai frumos in muntii si iubirile Buzaului. Ulterior, colaborarea cu Irina Loghin i-a adus o celebritate care ii fusese parca destinata. Cantecele lui au fost dintotdeauna greu de imitat, e un stil care i se potriveste lui si numai lui”, a scris Cătălin Măruță pe contul lui de Facebook.

Citește și: Decizia radicală luată de Benone Sinulescu, de teama cutremurelor: ”Am fugit la…”

În timpul declarațiilor așternute pe celebra platformă de socializare, prezentatorul de la Pro TV a punctat și admirația pe care o poartă artistului de muzică populară pentru faptul că întotdeauna a știut să împartă viața de artist cu cea de familist: “Benone e o combinatie foarte interesanta de umor si romantism. Casatorit de zeci de ani cu aceeasi femeie, vesnic indragostit de viata – asa cum e ea, cu bune si cu mai putin bune –, omul acesta ne invata sa traim senini si sa facem haz de necaz. Nu i-a fost nici lui mereu usor, dar in loc de vicii, a preferat sa se trateze cu glume si cu hohote de ras, cu versuri emotionante si cu melodii pe care nu le va uita nimeni, niciodata.

Folclorul romanesc ii datoreaza mult lui nea Benny. Sociabil, cald si politicos, n-a fugit niciodata de colaborarile cu alti artisti, dimpotriva. Tine enorm la colegii de breasla si, chiar daca uneori a fost atacat de catre unul si altul, cu vorbe taioase sau rautacioase, a raspuns cu prezenta de spirit, cu argumente, cu umor si cu mult curaj. Pentru ca, asa cum va spuneam, nu are nimic de ascuns. L-am admirat intotdeauna pentru asta si este unul dintre motivele pentru care mi-e drag si sunt onorat de prietenia lui.

Colaborarea de acum cativa ani cu trupa etno-dance Ro-Mania l-a proiectat pe Benone intr-o lume moderna, inedita. Era prima data cand o combinatie de muzica super-tanara si folclor autentic devenea o reteta perfecta. De-a lungul timpului, au incercat multi sa imite aceasta schema, dar parca nimeni n-a reusit sa ajunga atat de rapid si corect in topurile etno-dance precum Benny si Ro-Mania. Diferenta de varsta dintre ei era ca si nula. Artistul e foarte bun prieten cu tinerii din trupa, ba chiar de multe ori mi se parea ca el e mai cool decat ei.

E unul dintre putinii artisti care s-a priceput de minune sa impace viata de familie cu cea de cantaret vesnic calator. A batut tara si intreg pamantul in lung si-n lat. Dar a avut noroc de o sotie inteleapta, o femeie care l-a iubit, l-a inteles si l-a asteptat rabdatoare, indiferent ca lipsea o zi sau o luna (cum se intampla pentru turneele din America si Canada).

Am citit de nebunia anilor ’80, cand lumea se batea pe discurile de vinil cu Benone Sinulescu. Electrecordul ii lansa, la intervale masurate, cate un album nou, iar atunci oamenii se inghesuiau in magazine si daramau rafturile incercand sa puna mana pe un exemplar. Reeditarile discurilor erau ceva normal, in ceea ce-l priveste. Se vindeau ca painea calda.

Imi amintesc ca odata, cand eram copil, prin clasele primare, stateam la coada la lapte, erau cozile alea nesfarsite…. Peste drum de alimentara asta, era o librarie unde de obicei bagau si discuri de vinil, si casete audio. La un moment dat, am vazut cum se strange lume acolo, am crezut ca s-a intamplat ceva, pana cand un cunoscut a strigat: «Ce s-a intamplat, vecine, ce-i acolo?». Iar domnul acela i-a raspuns, exaltat: «Au adus ultimul disc al lui Benone Sinulescu!!!». Atat i-a trebuit domnului din fata mea. A uitat si de lapte, si de iaurt.. A traversat disperat, printre masinile care-l claxonau, si s-a instalat la coada la discuri. Intr-un tarziu, a iesit de-acolo victorios. Apucase un disc de-al lui Benone! Evident, lapte n-a mai apucat, dar nu-i mai pasa. Era fericit.

Acesta este efectul Benone asupra sufletului de roman. Asta numesc eu valoare: ceva ce te cheama, te seduce, te bucura sincer, ceva ce nu faci doar pentru ca asa se cuvine, ci pentru ca asta iti doresti cu adevarat…”, a încheiat prezentatorul postarea făcută în urmă cu cinci ani.